Ghid pentru alegerea și montarea corectă a tapetului

               

Tapetul este o modalitate de decorare a pereților folosită încă din antichitate și care a devenit în zilele noastre una dintre cele mai folosite metode pentru obținerea unui interior relaxant și estetic. Tapetul este un material cu desene decorative confecționat din hârtie, PVC, pânză sau mătase , aplicat în loc de zugrăveală pe pereții interiori ai locuinței. Tapetul existent pe piață are mii de modele în diferite culori, texturi sau materiale.

Alegerea tapetului se face în funcție de încăpere,luminozitatea încăperii, mobilier,decorațiunile interioare, model, material, dimensiune și preferințe.

De exemplu

  • Pentru camera copilului este recomandat un tapet în culori vii, cu eroi din desene animate sau povești. Culorile pastelate și modele florale sunt recomandate și pentru living .
  • Tapetul pentru bucătărie va fi în culori deschise, sau culori mai îndrăznețe , cu modele liniare sau geometrice .
  • Tapetul pentru dormitor trebuie să fie simplu, de preferat într-o culoare odihnitoare, eventual pe un perete cu o imagine de dimensiuni mari .
  • Tapetul pentru baie poate avea orice culoare sau model. Pentru baie și bucătărie se folosește tapet impermeabil

Înainte de montarea tapetului este necesară curățarea și netezirea suprafețelor, opțională este și tratarea contra mucegaiului. Se alege un punct de plecare (ușa sau fereastra), se măsoară înălțimea peretelui și se mai adaugă 5 cm în plus, apoi se taie tapetul și se numerotează fâșiile necesare pentru a acoperi un perete. Se aplică apoi adezivul pe tapet și pe suprafața peretelui folosind o pensulă sau o rolă. Atenție! Adezivul trebuie să fie compatibil cu tipul de tapet ales.

Aplicarea tapetului pe perete se face de sus în jos cu 2 cm deasupra pe tavan. Cu ajutorul unei role de cauciuc se presează apoi tapetul pentru a elimina toate bulele de aer rămase între tapet și perete, surplusul de tapet se taie cu ajutorul unui cutter. Prima fâșie trebuie să fie aplicată corect deoarece reprezintă baza și de ea depinde aplicarea corectă a celorlalte fâșii.

În dreptul întrerupătoarelor sau prizelor se fac găuri pentru a le marca , apoi după aplicarea tapetului se taie pe contur. Achizitionați o cantitate mai mare decât aveti nevoie deoarece sunt și pierderi care rezultă din montaj (aproximativ 15%). Dacă urmezi instrucțiunile pas cu pas aplicarea tapetului poate fi ușoară . Daca nu te descurci poti apela la un profesionist. Spor la treabă !!😊

Izolația exterioară a clădirilor

Izolația exterioară  este cea mai recomandată metodă pentru reducerea pierderilor de căldură și îmbunătățirea comfortului termic al clădirilor în orice anotimp. Pereții exteriori sunt expuși factorilor de mediu, intemperiilor, temperaturilor variabile și transferul termic  dintre interior și exterior se realizează foarte ușor. Astfel iarna o mare parte din căldura se pierde, iar vara temperaturile vor fi prea mari. Prin izolația exterioară se realizează o izolare termică , o eficientizare energetică a căldirii , dar și o barieră împotriva zgomotelor de afară.

Izolația exterioară se poate realiza în timpul construcției unei locuințe sau la reabilitarea unei cladiri mai vechi. La reabilitarea unei clădiri se impune înlăturarea tencuielii vechi pentru o mai bună priză între adeziv și materialul de izolație.

Materiale sunt alese în funcție de condițiile de mediu ale zonei, eficiența termică a materialului, rezistența materialului în timp, rezistența la temperatură, comportamentul la umezeală , costuri.

Materialele care pot fi folosite la izolația exterioară au avantaje și dezavantaje dar și costuri diferite.

Polistirenul este unul dintre cele mai răspîndite tipuri de masă plastică solidă,  non-toxic, folosit la izolații care se se găsește în două sortimente: polistiren expandat și polistiren extrudat. Polistirenul are o greutate foarte mică în comparație cu volumul său cea ce este un avantaj deoarece nu îngreunează fațada. Grosimea recomandată pentru izolații este cuprinzăîntre 14-32 cm.

Polistirenul expandat este un material ușor, ieftin ,rezistent la temperaturi înalte, care împiedica formarea igrasiei și permite circulația vaporilor acumulați în interiorul clădirii. Este un material ușop inflamabil care poate atrage rozătoarele.

Polistirenul extrudat are rezistența la orice tip de uzură, este un bun izolant termic dar din cauză că nu permite vaporilor acumulați în interiorul clădirii să circule poate duce la umezeală intre perete și izolație.

Vata minerală bazaltică este un bun izolator fonic, este ignifugă, permite circulația vaporilor dar are greutate mare și un preț mai ridicat.

Vata minerală de sticlă este un material flexibil,poate fi folosită la izolarea pereților cu forme neregulate, rezistentă la temperaturi ridicate și bun izolant termic. Are costuri mai mici decât vata mineralâ bazaltică și este și aceasta destul de des folosită pentru izolarea exterioară.

Pentru reducerea consumului de resurse energetice neregenerabile este încurajată izolația termică clădirilor cu orice fel de materiale.

Izolarea cu Polistiren

Polistirenul este materialul cel mai utilizat pentru izolații exterioare. Este un material rezistent la factori mecanici, la agenți chimici și are conductivitate termica mică. Pentru o clădire aflată în construcție este necesar ca pereții să fie uscați bine. Pentru o clădire care trebuie reabilitată este necesar sî indepărtăm tencuiala.

Daca se execută izolația cu polistiren atunci trebuie montate profilele de soclu care sunt prinse de perete cu ajutorul unor dibluri.

Pentru a obține suprafețe plane se măsoară cu bolobocul si acolo unde este necesar se îndreaptă folosind distanțiere.

Se pregătește adezivul intr-un vas de plastic sau o găleată, se masoara cantitatea de apă și doza exactă de adeziv comform indicașiilor, se amestecă bine pentru a obține o pastă omogenă care trebuie lăsată aproximativ 10 minute pentru ca apa să activeze moleculele. Înainte de a fi folosit adezivul se mai amesteca încă o dată. Amestecarea se poate face manual sau cu mașina de găurit la care se atașează un cap mixer.

Se începe aplicarea plăcilor de polistiren dîntr-un colț de la bază și se continuă liniar până la capătul zidului apoi se continuă cu celelalte rânduri . Se aplică adeziv pe placa de polistiren pe contur dar și în câteva locuri din interiorul plăcii (mămăligi),simetric. Acest mod înlesnește așezarea mai ușoară a plăcilor la același nivel. Se întinde adeziv pe perete apoi se așează placa de polistiren cu baza mare în profilul deja instalat având grijă ca rosturile dintre plăci să nu fie prea mari. Pentru presarea plăcilor și o priză bună cu adezivul se folosește un ciocan de cauciuc. Se verifică permanent dacă suprafața este dreaptă cu ajutorul unui boloboc.

După ce întreaga clîdire a fost acoperită cu polistiren se lasă 2-3 zile sau mai mult până la uscarea în totalitate a adezivului.și apoi se aplică diblurile. Mai întâi se dau găuri de 5-7 cm adâncime în peretele izolat (grosimea termosistemului nu se ia în calcul). Diblurile se montează la colțurile plăcilor și câte 2 în centrul fiecărei plăcii , simetric. Pentru finisarea perfectă a suprafețelor izolate, ciuperca diblurilor trebuie să fie îngropată în polistiren. Se aplică un strat de mortar pe întreaga suprafață , peste carese fixează plasa de armare pentru a rigidiza tencuiala. Este recomandat ca la colturi să se foloseascî colțare metalice.

După uscare se aplică tencuiala finală într-un strat subțire iar după uscare tencuiala decorativă sau vopseaua lavabilă și va da casei aspectul dorit.

Centrală pe gaz sau pe lemne ?

Centrală pe gaz sau pe lemne ?

Casa este locul în care trebuie să te simți confortabil în orice sezon. Pentru asigurarea confortului termic în sezonul rece se impune instalarea unor echipamente de încălzire. Piața de profil oferă mai multe centrale termice : centrale pe gaz, centrale pe lemne, centrale electrice într-o multitudine de modele. Cele mai utilizate centrale sunt centrala pe gaz si centrala pe lemn. Pentru a alege una dintre variante trebuie să avem în vedere sursa de energie disponibilă si suprafața locuinței.

  • Centrala pe gaz

Montarea unei centrale pe gaz necesită autorizații de funcționare, instalații speciale și personal autorizat, trebuie conectată la rețeaua de gaz metan și la rețeaua de energie electrică. Pornirea acestui tip de centrală este ușoară și nu necesită nici un efort ci doar apăsarea butonului de pornire. Centralele pe gaz de ultimă generație au o eficiență termică și energetică sporită, ceea ce este foarte important deoarece prețul gazului și a energiei electrice este în continuă creștere. Durata de utilizare a centralei pe gaz este mare în cazul în care este întreținută corespunzător. Periodic trebuie să apelați la specialiști pentru revizie sau curățare.

  • Centrala pe lemne

Montarea unei centrala pe lemne nu necesită autorizații speciale, mult mai ușor și mai repede. Randamentul termic al unei astfel de centrale este ridicat, căldura emanată fiind mai mare decât a oricărui alte centrale. Această centrală poate fi alimentată cu mai multe tipuri de combustibil solid: lemne, cărbuni, paleți. Este recomandată folosirea lemnelor uscate pentru a evita depunerile de gudron. Întreținerea nu este costisitoare, este necesară curățarea periodică a cazanului de depunerile de funingine și scoaterea periodică a cenușii. Se folosește o soluție antigrudon pentru îndepărtarea depunerilor de gudron de pe pereții cazanului.La începutul perioade reci este recomandat și curățarea coșului de fum. Centralele pe lemne sunt mai puțin zgomotoase decât cele pe gaz, sunt mai sigure dar necesită spațiu pentru depozitarea combustibilului.Alege o centrală care să aibă o eficiența energetică și termică care să răspundă nevoilor tale dar cu costuri reduse.

Cum se montează piatra decorativă pe fațada casei?

Plăcile de piatra decorativă pot acoperi într-un mod senzațional fațada casei. In plus, le puteți fixa pe orice tip de suport: lemn, placaj, OSB, cărămida, zidărie, BCA, pal dur si rigips.
Mai jos, vă vom explica, pas cu pas, cum se montează corect plăcile de piatră decorativă pe suprafețe exterioare.

Pregătirea plăcilor și a suprafețelor suport

Pregătirea plăcilor – Uneori, plăcile de piatră decorativă prezintă pe spate mici bavuri, pentru a le înlătura folosiți o pilă sau o rașcheta.

Pregătirea suprafețelor suport – Curățați și degresați suprafețele pe care veți monta piatra; acestea trebuie să fie netede, fără praf și uscate. Verificați dacă solul este plan și daăa are același nivel pe toată suprafața. Cu ajutorul unui boloboc, stabiliți primul nivel pentru a asigura alinierea corecta a plăcilor. Este de preferat să montați plăcile începând cu al doilea rand de placi, ghidându-te cu ajutorul unei baghete de lemn. Trasați un reper pentru nivel. Marcați cu creta punctul de fixare al baghetei. Prindeți bagheta provizoriu folosind câteva dibluri.

Montarea pietrei decorative: pas cu pas
Prepararea adezivului pentru piatra decorativăPregătiți cimentul adeziv respectând indicațiile. In cazul celor mai multe produse de acest fel, este necesar să turnați conținutul din sac într-o găleată cu apă curată. La un sac de 25 kg se folosesc 7,5 litri de apă. Se amestecă cu un malaxor, până când obțineți o consistență omogenă, cremoasă și ușor de prelucrat. Lăsați amestecul deoparte aproximativ 5 minute și amestecați din nou.

Aplicarea adezivului pentru piatra decorativă
Luați putin adeziv cu o mistrie și transferați-l pe gletiera zimțată. Cu ajutorul gletierei, aplicați adezivul pe o porțiune egala cu trei sau patru plăci a suprafeței suport. Apoi, aplicați un strat uniform de adeziv pe spatele unei placi.

Montarea plăcilor de piatră decorativă
Apăsați ușor placa de perete iar pentru o fixare completă, loviți-o ușor cu un ciocan de cauciuc – în acest fel, lipirea adezivului de pe perete cu cel de pe placa va fi una cât mai bună. Mai departe, continuați înălțarea fațadei decorative.

Tăierea plăcilor
Așezați plăcile care trebuie tăiate pe o placa de sprijin iar cu polizorul unghiular, tăiați plăcile pentru colturi și cele pentru sfârșit de rând la dimensiunile dorite. După taiere, spălați plăcile pentru a îndepărta praful de ciment și lăsați-le să se usuce pentru a le aplica pe fațadă. După ce ai terminat fixarea, îndepărtați bagheta de reper și măsurați eventualele tăieturi pentru a monta primul rând de plăci.

Montarea cu rosturi
In cazul montării cu rosturi, pregătiți chitul. Într-o găleata, amestecați pudră cu apă curată folosind un malaxor, respectați indicațiile și mixați până obțineți o pastă omogenă. Folosind o mistrie, puneți puțin chit pe gletieră și, cu șpaclul de rostuit, împingeți ușor pasta în rosturile verticale. După ce ați lucrat pe o suprafață de aproximativ 1 m², ocupațivă de rosturile orizontale. Lăsați mortarul să adere câteva minute, după care nivelați cu șpaclul.

Îndepărtează urmele de adeziv
Cu un burete umed și o perie cu peri subțiri, îndepărtați orice urmă de material de pe suprafața placată și lăsați totul să se usuce timp de o săptămână.

Cum să alegi ușa de la intrare

Cum să alegi ușa de la intrare

Ușa de la intrarea în locuință spune multe despre cel care locuiește dincolo de ea, dă valoare casei de aceea trebuie aleasă cu multă grijă.

Ușa de la intrare nu este o simplă ușa , nu este doar un mijloc prin care se intră în casă ci reprezintă un obstacol pentru pierderile de căldură, este o barieră împotriva intrării persoanelor nedorite de aceea numai aspectul său nu este suficient.

Când alegi o ușă exterioară trebuie să iei în considerare mai multe aspecte:

 

– Cadrul integrat – se montează intre pereții locuinței și va susține efectiv ușa.

– Balamalele – nu trebuie să fie vizibile la exterior atunci când ușa este închisă. Pentru acest tip de uși sunt necesare cel puțin trei balamale metalice, solide și rezistente.

– Deschiderea -se alege în funcție de orientarea locuinței , spre dreapta sau spre stânga.

– Punctele de închidere – încuietorile de pe ușă – este recomandat un număr de două yale montate una în dreptul clanței și una mai sus , fără clanță.

– Dimensiunea – înălțimea și lățimea exterioara a tocului ușii sunt cele mai importante dimensiuni de care trebuie să țineți cont.

Ușa exterioară trebuie să se potrivească cu stilul arhitectural al casei atât cromatic cât și ca design, culoarea casei și a ferestrelor . O casă în stil rustic nu se va potrivi niciodată cu o ușă modernă, cu inserții metalice.

 

Ușile din lemn au o estetică plăcută, dau impresia de masivitate. Dezavantajul ușilor de lemn este că în timp își pot schimba dimensiunile din cauza schimbărilor dese de temperatură și umuditate. În aceste condiții lemnul se deteriorează și după o perioadă mare de timp poate fi afectat de putregai. Pentru a evita deteriorarea odată la câțiva ani ușa trebuie revopsită sau lăcuită.

Ușile metalice sunt durabile și din punct de vedere al securității sunt cele mai apreciate. Au un design atrăgător , unele imitând lemnul foarte bine iar pentru îmbunătățirea aspectului unele uși au inserții de sticlă decorativă . Ușile metalice izolează foarte bine termic și fonic și au și prețuri foarte accesibile.

Ușile din aluminiu au un miez izolator acoperit de o peliculă metalică la exterior. Au un finisaj special de aceea nu trebuie revopsite, nu ruginesc și au o garanție de aproximativ 20 de ani.

 

Cel mai nou material pentru ușile de exterior este fibra de sticlă. Acest model de uși sunt foarte aspectuoase, surprinzător de rezistente la influența factorilor de mediu, nu ruginesc, sunt rezistente la lovituri,  necesită întreținere redusă și oferă o cea mai bună izolare fonică și termică, scăzând considerabil costurile la utilități.

Cum se montează piatra decorativă

Piatra decorativa este contruită din piatră naturală reconstituită, imitație de piatră naturală sau teracotă. Piatra decorativă este folosită pentru suprafețele exterioare precum (fațade , socluri sau garduri ) dar și placarea pereților interiori (în sufragerii , birouri , holuri ,băi sau bucătării).

Plăcile de piatra decorativă pot avea diferite culori, suprafețele pot fi prelucrate în mai multe moduri (rizată, periată, etc), laturile pot fi rotunjite sau drepte, pot fi lucioase sau mate. Depinde de gustul fiecăruia în alegerea modelului.

Avantajul pietrei decorative este că poate fi montată pe orice tip de suport: cărămidă, BCA, pal,lemn sau placaj. Pentru montaj avem nevoie de următoarele: piatră decorativă , adeziv, chit pentru rosturi și soluție de hidrofugare pentru a împiedica degradarea la umezeală , baghetă de lemn ,dibluri , ciocan ,mistrie , boloboc , cretă, ruletă . Suprafața de placare trebuie să fie curățată bine , uscată,iar dacă este lucioasă trebuie să fie șlefuită cu smirghel pentru a mări aderența adezivului. Cu ajutorul unui boloboc se verifică dacă solul este perfect este plană. Daca exista defecte este bine să incepeți montarea cu al doilea rand, măsurați si trasați un reper pentru nivel. Marcați și montați bagheta de lemn apoi treceți la montarea pietrei decorative. Pentru o îmbinare cât mai bună se folosesc distanțiere, câte două la fiecare plăcuță. Se verifică la fiecare rând dacă este respectat nivelul orizontal.

Adezivul este ales în funcție de suprafața pe care este aplicat și nu trebuie preparat decât înainte de a începe montarea. Se întinde adezivul cu o gletieră zimțată pe perete apoi pe fiecare bucată de piatră decorativă înainte de montare. Pentru a asigura o lipire cât mai bună plăcile de piatră decorativă se lovesc cu un ciocan de cauciuc . La câteva ore dupa terminare se poate trece la acoperirea rosturilor. Cu o perie sau un burete umed se îndepărtează urmele de material de pe piatra decorativă iar după 7 zile după terminare se aplică pe întreaga suprafață de perete soluția de hidrofugare cu ajutorul unei pensule sau a unui pulverizator.

Piatră decorativă oferă modalități și stiluri , dă un aspect rustic și totuși foarte contemporan ,o soluție practică și durabilă pentru comfort și relaxare în orice casă.

Ce trebuie să știi despre OSB – Trucuri de montaj

 

OSB-ul este un material economic si rezistent pentru multe proiecte și este un material cu multe avantaje și destul de des întâlnit. Acesta are o greutate redusă, este ușor de manevrat, rezistent și cu un preț avantajos, reprezintă o alegere mai mult decât tentantă pentru cei ce folosesc materiale de bricolaj. Prin urmare, mai jos am pregătit câteva informații despre cum să montezi corect OSB-ul.

  1. Alege grosimea corespunzătoare a plăcilor – Primul pas în realizarea un proiect reusit este folosirea corespunzătoare a materialelor. Plăcile de OSB au dimensiuni ce variază, astfel încât să poată prelua greutatea care li se aplică în proiect.
  • Plăcile de OSB sunt împărțite în trei clase, însă cele mai des folosite sunt clasele 2 si 3 (pentru clima de la noi din țară, se recomanda OSB de clasa 3)
    • Plăcile OSB 2 sunt folosite pentru construcțiile în medii uscate, la amenajările înterioare și la finisaje decorative (lambriuri și podele). Se folosesc și ca materie primă în industria mobilei, a construcțiilor de rafturi și platforme;
    • Plăcile OSB 3 sunt destinate atât utilizării în mediul interior, cât și în cel exterior, în medii umede. Se folosește în construcții ca panouri portante pentru pardoseli, pereți sau acoperișuri sau la fabricarea cutiilor și containerelor destinate ambalării diferitelor produse;
  • Grosimile cele mai des utilizate pentru plăcile de OSB au între 6 și 25 mm. De retinut este faptul că există 3 tipuri de plăci OSB: OSB 2, OSB 3 si OSB 4.

2. Aclimatizarea plăcilor înainte de instalare

Odată ce ați achiziționat plăcile corespunzătoare proiectului dumneavoastră, este important să acordași atenție depozitări acestora. Plăcile trebuie să fie ferite de umezeală și de contactul cu solul. Pot fi așezate pe un palet și acoperite cu folie.

  • Plăcile OSB se dilată sau se contractă ușor când atunci când sunt expuse la modificări bruște ale umidității.
  • Este indicat ca plăcile OSB să fie păstrate cel puțin 48 de ore înainte de instalare în condiții de umiditate și temperatură cât mai apropiate de cele ale locului unde vor fi montate;

3. Lăsați un spațiu de dilatare între plăci

În cazul asamblarii plăcilor de OSB, este important să lăsați un rost de dilatație de cel puțin 3 mm la îmbinări. În felul acesta se permite dilatarea și contracția plăcilor de OSB.

  • În pereții, pardoselile sau acoperișurile din OSB pot apărea valuri sau denivelări, din cauza instalării greșite a plăcilor, un alt efect negativ întâlnit este scârțâitul;
  • Se recomandă păstrarea unui spațiu de 3 mm între marginile plăcilor OSB;
  • Modalitatea cea mai simplă pentru a respecta această regulă este folosirea unui cui de 3 mm între plăci, lucru care te va scăpa de măsurători;
  • La construirea pereților din OSB se poate lăsa o distanșă de minim 25 mm de la podea la partea inferioară a plăcilor;

4. Fixează corect plăcile OSB

  • Un avantaj major al plăcilor de OSB este faptul că se prelucrează cu foarte mare ușurință.
  • Panourile OSB se fixează pe suporți cu ajutorul cuielor, a șuruburilor pentru lemn sau cu ajutorul capselor;
  • Pentru o fixare rapidă se recomandă folosirea pistoalelor pneumatice cu cuie sau capse;
  • daca alegeți să folosiți cuie acestea pot fi:
    • spiralate, inelare sau striate;
    • se recomandă să aibă diametru de minim 3 mm;
    • lungimea minimă a cuielor trebuie să aibă de 2,5 ori grosimea plăcii ;
  • daca alegeți să folosiți șuruburi pentru lemn:
    • folosiți șuruburi autofiletante pentru lemn cu cap înecat;
    • diametrul minim al șuruburilor trebuie să fie de 4,2 mm;
    • lungimea minimă a șurubului trebuie să fie de 2,5 ori grosimea plăcii;
  • daca alegeți să folosiți capse:
    • alegeți capse din sârmă de grosime minimă 1,53 mm, lungime de 50 mm și lățime de 11 mm;
    • acestea trebuie să fie fixate la minim 30 mm distanță una față de cealaltă;

 

Cum să păstrăm un aer curat și sănătos în locuință !

Calitatea aerului pe care îl respirăm este esențială pentru sănătatea noastră, mai ales când este vorba despre cel din casă, unde ne petrecem majoritatea timpului și care tinde să fie mult mai poluat făță de cel de afară conform statisticelor.

Câțiva dintre factorii poluanți ce pot afecta sănătatea dumneavoastră și a întregii familii sunt mucegaiul, particulele fine de praf, părul de animale sau alergenii.
Deoarece petrecem o mare parte din timp acasă, alături de cei dragi, este important să respirăm un aer curat. Mai jos am pregătit câteva sfaturi utile care să vă ajute să vă bucurați de un aer curat în acasă.

Deschideți ferestrele de măcar 2 ori pe zi. Aceasta este una dintre cele mai simple metode de aerisire a locuinței, se va reduce cantitatea de agenților poluanți acumulați în interior. Lasăți măcar cel puțin 5 minute ferestrele deschise dimineața și, eventual, seara, înainte de culcare.

Curățăți aparatul de aer condiționat. Pentru protejarea sănătății celor din casă, curățarea aparatului de aer condiționat este absolut necesară deoarece, în timp, în filtrele acestuia se acumulează foarte mult praf, bacterii și alergeni care pot ajunge în aerul pe care îl respirați.
De regulă, dacă aerul condiționat funcționează doar pe perioada verii, aparatul trebuie curățat o dată pe an iar dacă îl folosești și iarna, pentru încălzirea locuinței, este indicat să îl curățați o dată la șase luni.

Purificți aerul. O soluție care vă poate fi la îndemână ca să eliminați cu ușurință alergenii, particulele de praf, microbii sau mucegai este folosirea unui PURIFICATOR DE AER. Aerul este absorbit iar apoi trece printr-un filtru care îndepărtează 99,97 % din particulele ultrafine, fiind ulterior eliminat înapoi în încăpere curat.

Mențineți umiditatea din locuință optimă. Umiditatea din locuință poate influența poluarea aerului din casă iar din acest motiv se recomandă să menținerea unui nivel optim de umiditate, între 40% și 60%, pentru un confort mai sporit în casă. În timpul iernii, încălzirea din locuință poate duce la uscarea aerului. Folosirea unui UMIDIFICATOR vă permite reglarea nivelului ideal de umiditate pentru locuința dumneavoastră.

Schimbți des așternuturile și curățați covoarele. Bacteriile, particulele de praf și alergenii se pot impregna cu ușurință în materialele textile de aceea este recomandat să schimbați săptămânal așternuturile de pe pat și să le spelați la o temperatură ridicată. Totodată, curățați covoarele în mod regulat pentru a elimina substanțele dăunătoare care se acumulează în țesăturile acestora.

Decorați casa cu cât mai multe plante. Pe lângă rolul lor decorativ, plantele sunt considerate un filtru de aer natural deoarece pot elimina și păstra un aer curat în interiorul casei. Așadar este recomandat să aveți plante în înteriorul lucuinței, acestea contribuind la menținerea unui aer sănătos.

. Uleiurile esențiale reduc bacteriile din aer și sunt eficiente în reducerea numărului de acarieni. Puteți folosi difuzoare speciale pentru uleiuri pentru a respira un aer mai curat și să vă bucurați de beneficiile aromaterapiei.

Curățați în mod regulat părul de animale. Dacă aveți animale de companie, este important să le îngrijiți corect pentru a reduce cantitatea de păr, mai ales primăvara când acestea năpârnesc. Periați părul animalelor cu o perie specială măcar o dată la două-trei zile și curățați cât mai des și bine firele de păr de pe covoare, pat sau canapea.

Tencuiala – Rolul, Tipuri de tencuială și etapele aplicării

În procesul de construire sau renovare a unei case, tencuiala joacă un rol important, nu numai din punct de vedere estetic, termic sau acustic, ci și din punct de vedere al protecției. Înainte de a începe să îl aplicați, este bine să știți ce tip de tencuială să aplicați, unde și ce pași trebuie urmați pentru a obține cele mai bune rezultate.

Poate fi utilizată atât în interior cât și în exterior, iar tipul de tencuială depinde de mai mulți factori, cum ar fi modul de aplicare și materialul pe care urmează să fie aplicată.

Rolul tencuielii

Tencuiala este stratul de mortar aplicat pe suporturile de zidărie, cum ar fi pereții din cărămidă, beton sau BCA, în scopul obţinerii de suprafeţe bine nivelate, uniforme, şi rezistente în timp. Procesul de aplicare și grosimea tencuielii se adaptează fiecărui tip de suprafață.

Putem spune că cel mai semnificativ rol al tencuielii este umplerea golurilor de pe diverse suprafete. Astfel, ea contribuie semnificativ la aspectul construcțiilor, ascunzând eventualele defecte.

Tencuiala reprezintă un pas esențial în etapele construcțiilor nu doar datorită aspectului ci și datorită rolului său de protecție și igienă deoarece prin aplicarea sa pereții și elementele de construcție vor fi protejați de umiditate și alți factori climatici.

La uscare, tencuiala devine automat un sigiliu împotriva sunetelor devenind un izolator fonic iar pe lângă acest lucru este și ideală pentru îmbunătățirea izolării termice.

 

 

Etapele aplicării tencuielii

Pentru a aplica corect tencuiala trebuie respectați anumiți pași importanți.

Curățarea suportului pe care urmează a fi pus materialul este primul și cel mai important pas pentru o tencuială reușită. Este important să nu existe praf, urme de ulei sau grăsimi, iar temperatura mediului în care se lucrează nu trebuie să fie sub 5°C sau peste 30°C.

Amorsarea suprafețelor este cel de-al doilea pas în procesul de pregătire deoarece amorsa reprezintă suportul pentru prinderea corectă a tencuielii.

Prepararea mortarului pentru grund și executarea grundului este următorul pas. După aproximativ 1-2 zile de la aplicarea amorsei și uscarea acesteia, ajungem la aplicarea tencuielii. După prepararea si aplicarea grundului, acesta nu se va uniformiza, deoarece suprafața trebuie sa rămână grunjos pentru a asigura o aderență bună stratului final.

Ultimul pas este prepararea materialului pentru tinci și executarea acestuia, tinciul trebuie preparat după cerințele suprafeței, de interior sau exterior, va fi aplicat pentru a nivela suprafața tencuită. Iar după aplicarea stratului vizibil cu gletiera, acesta este lucrat pentru a obține o suprafață dreaptă, netedă și uniformă.

 

Câte tipuri de tencuială sunt ?

Ei bine, tencuielile pot fi clasificate după locul în care vor fi aplicate :

 Tencuieli de exterior

În prezent, tencuielile exterioare se practică mai puţin cu scopul de a nivela suprafețele, deoarece suprafața uniformă se obţine în urma izolărilor termice. Prin urmare, s-au dezvoltat mult mai mult tencuielile decorative, deoarece acestea sunt gata colorate și se folosesc ca o masă de şpaclu reprezentând stratul exterior final al clădirii. Aceste tencuieli au nevoie de o rezistenţă crescută la îngheţ / dezgheţ sau decolorare.

 

Tencuieli de interior

În interiorul clădirii însă, scopul principal al tencuielii rămâne același de a nivela pereții, tavanele, de a umple pragurile ferestrelor, de a crea suprafețe bine nivelate și pentru a elimină denivelările suprafețelor ca acestea sa fie pregătite pentru următorii pași de finisare precum, vopsirea sau diverse moduri de decorare. Tencuiala de interios trebuie să reziste la fisurare și să permită pereților să respire.

Dar pot fi clasifica și după modul in care acestea au fost prelucrate:

 Tencuieli brute – sunt cele cu fața vizibilă, folosite doar unde nu trebuie uniformitate sau suprafețe perfect plane, având scopul doar de a proteja peretele;

Tencuieli simple – sunt cele la care suprafețele sunt netezite cu drișca, fiind cele mai utilizate; se folosesc cel mai des la clădirile locuibile, la magazine sau birouri.

 Tencuieli gletuit – sunt cele la care tencuiala simplă se acoperă cu un strat subțire de var sau de ipsos, care este mai apoi netezită cu drișca specială metalică.

 Tencuieli slivisite – sunt cele la care fața vizibilă a grundului din mortar de ciment este prelucrată in mod special cu lapte de ciment si netezită cu o drișcă de otel, pana se obține o suprafață neteda si lucioasa

 Tencuiala se poate aplica manual sau mecanizat, în funcţie de recomandările producătorului :

Tencuiala manuală: Este obținută din mortar gata preparat, trebuie doar adaugată cantitatea potrivită de apă și amestecat materialul pentru a se omogeniza. Este compusă din ciment, nisip și var, în mod normal aplicându-se, în 3 staturi. Aceasta beneficiază de o serie de avantaje care țin de buna rezistentă în timp și prețul care ajută la scăderea costurilor alocate pentru acest proces. Un dezavantaj ar fi timpul, aceast tip de lucrare realizându-se pe parcursul mai multor zile.

Tencuiala mecanizată: Este concepută pentru aplicații mecanizate, cu mașini de tencuit. Prin urmare, amestecarea materialului și a apei ș cât și aplicarea pastei obținute pe suport sunt mecanizate. Acestea reduc costurile forței de muncă, timpul și volumul de muncă al integii echipe de aplicatori. Un mare dezavantaj al tencuielii mecanizate este zidăria care poate fi executată incorect, fapt ce poate duce la creșterea costurilor pentru realizarea tencuielii.

 

Așadar, tencuiala joacă un rol important în pregătirea domeniul construcțiilor din multe puncte de vedere iar pentru un proiect reușit trebuie să respectați pașii de aplicare a acesteia