De cosmibor Sfaturi practice • • • • • • • • • 0 Comentarii

Sunt panourile fotovoltaice o investiție bună?

Panourile solare sunt o sursă de energie inepuizabilă, regenerabilă și gratuită . Rolul acestora este captarea radiațiilor solare și  transformarea lor în energie electrică. De asemenea, acestea reduc considerabil costurile facturilor la energie electrică sau costurile încălzirii, fapt observabil odată cu trecerea timpului.

Investiția în energia verde este cea mai bună decizie, aceasta nu mai este la fel de costisitoare și se amortizează în termen relativ scurt (1 – 3 ani).  Cu trecerea timpului, poți deveni independent energetic iar dacă sistemul tău este optim, vei deveni producător al energiei  factura scăzând considerabil.

  1. Diferența costurilor

Prețul energiei electrice clasice este destul de mare  în această perioadă, pentru o tensiune medie, însă  pentru o tensiune joasă costul energiei crește considerabil.

Întrebarea este: Câți W poate consuma o locuință?

Produsele de uz zilnic ale unei gospodării care necesită energie sunt: frigiderul (500 W), televizorul (200 W), mașina de spălat (2000 W), aspiratorul (1200 W), corpurile de iluminat (150 W), cuptorul cu microunde (1000 W), mașina de spălat vase (2000 W).

Considerând consumul lor minim, aceste electrocasnice  nu sunt pornite aproape niciodată simultan, așa că putem reduce la jumătate puterea utilizată. La toate acestea, se adaugă și sursa de încălzire a locuinței, care poate fi realizată prin mai multe moduri.

Ei bine, aici se implică panourile fotovoltaice, sistemele solare economisind banii consumatorului.

  1. Avantajele panourilor fotovoltaice

Într-adevăr, costul instalării acestor surse de energie poate fi destul de ridicat, dar beneficiile lor vor fi vizibile după scurt timp. Panourile fotovoltaice sunt excelente pentru a produce și pentru a asigura necesarul de energie pentru toată casă, la niște prețuri mai mult decât avantajoase.

Odată cu venirea facturii ve-ți vedea că o astfel de investiție își merită laudele și banii investiți. În plus, panourile reprezintă o sursă de energie care vin cu o garanție de până la 25 de ani.

Sistemele de panouri fotovoltaice va aduc o producție aproximativă de peste 6.100 kWh în funcție de sistemul instalat ceea ce înseamnă o economie de până la 1.950 de lei/an și  recuperarea investiției în aproximativ 3 ani.

Dacă v-am stârnit interesul, apelați cu încredere  pentru mai multe informații și pentru a vedea cum ne putem adapta proiectului ales de dumneavoastră.

De cosmibor Sfaturi practice • • • • • 0 Comentarii

Panourile Fotovoltaice

Panourile fotovoltaice reprezintă generatorul de energie în cadrul sistemelor fotovoltaice. Rolul panourilor este acela de a converti energia solară în energie electrică. Panourile fotovoltaice sunt alcătuite din mai multe celule fotovoltaice conectate electric, laminate între folii de acetat de vinil foarte transparente acoperite cu o cantitate redusă de fier și sticlă rezistentă la intemperii.

Panourile fotovoltaice mai sunt cunoscute și ca module fotovoltaice sau panouri solare, fotovoltaice.

Panourile fotovoltaice pot fi monocristaline, policristaline sau amorfe și pot fi instalate pe acoperișuri, terase sau direct pe sol în functie de caracteristicile proiectului,  sistemul de fixare este diferit pentru fiecare caz.

Tipurile de Panouri Fotovoltaice

Panouri monocristalinele – Dacă spațiul de instalare este limitat, panourile fotovoltaice monocristaline sunt cea mai bună alegere, iar capacitatea instalată este cu 3-4% mai mare decât cea a panourilor fotovoltaice policristaline, și cu 10% mai mare decât cea a panourilor fotovoltaice amorfe.

Panourile fotovoltaice policristaline – sunt cele mai utilizate datorită prețului scăzut și performanțelor similare panourilor fotovoltaice monocristaline, deși eficiența lor este puțin mai mică decât cea a panourilor fotovoltaice monocristaline. Panourile fotovoltaice policristaline sunt disponibile într-o varietate de puteri de ieșire. Celulele de siliciu policristalin constau din atomi de siliciu orientați neuniform și formează cristale multiple, spre deosebire de celulele de siliciu monocristalin, care cristalizează uniform într-o singură structură cristalină. Ca urmare, celulele de siliciu policristalin au suprafaţa şi culoarea neuniforme.

Tehnologia de fabricație a panourilor fotovoltaice policristaline continuă să se îmbunătățească, făcând eficiența acestora aproximativ comparabilă cu panourile fotovoltaice monocristaline standard. Perioada de garanție pentru puterea de ieșire mai mare de 80% din valoarea inițială a puterii este de cel puțin 25 de ani. Dacă nu aveți constrângeri de spațiu, panourile fotovoltaice policristaline sunt cea mai bună soluție pentru toate tipurile de aplicații: putere mică, medie și mare, oferind performanțe aproximativ echivalente cu panourile monocristaline, la un cost mai mic și cu cea mai mare gamă.

Panourile fotovoltaice amorfe – reprezintă o nouă generație de panouri fotovoltaice, iar rata de utilizare este mai mică decât cea a panourilor de siliciu cristalin. Procesul de producție al celulelor presupune depunerea unui strat continuu de material semiconductor gros de dimensiuna nanometrilor, ceea ce reduce cantitatea de material necesară pentru fabricare, reducând costul bateriei cu aproximativ 30%.

Cu toate acestea, randamentul panourilor fotovoltaice amorfe este încă mai mic decât cel al panourilor de siliciu cristalin, variind de la aproximativ 7% pentru panourile de siliciu amorf până la 13%.„

Indiferent de panoul fotovoltaic ales, ceea ce contează este calitatea panourilor, garanțiile oferite și tehnicile de fabricație și control.

De cosmibor Sfaturi practice 0 Comentarii

Importanța echipamentului de protecție la locul de muncă

Echipamentul de protecție face parte din rutina zilnică a tuturor lucrătorilor, acesta fiind utilizat în foarte multe domenii de lucru, mai ales în domeniile cu un grad ridicat de accidentare.

Rolul echipamentelor  este de a proteja lucrătorii de situațiile care pot apărea la locul de muncă și nu pot fi evitate prin alte mijloace. Lucrătorii folosesc echipamentele speciale pentru a se proteja de momentele în care tehnicile de protecție colectivă sau metodele și procedurile de organizare a muncii nu pot evita sau limita pe deplin riscurile unor posibile accidentări. Utilizarea corectă a  echipamentului ajută la asigurarea celor mai bune condiții de lucru și siguranță, iar orice echipament trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

− Îndeplinirea condițiilor existente și a riscurilor de la locul de muncă;

− Îndeplinirea cerințelor ergonomice și asigurarea siguranței stării de sănătate a lucrătorilor;

− După toate ajustările necesare, să se potrivească în mod corect cu purtătorul;

− Să-i îndeplinească purtătorului toate condițiile de protecție conform mediului de lucru:  protecția capului, protecția feței, protecția membrelor,  protecția mânilor,  protecția pielii,  protecția respiratorie, etc.

În construcții de exemplu, echipamentul de protecție joacă un rol foarte important în ceea ce înseamnă siguranța lucrătorilor. Aceștia având de îndeplinit sarcini ce implică riscuri fizice deosebite precum lucrările la înălțime, la temperaturi scăzute, lucrările într-un mediu toxic, etc.

Astfel, de cele mai multe ori, în situații greu de imaginat, purtatul unui simplu echipament de protecție ne poate salva viața, reducând expunerea la diverse riscuri de natură fizică, chimică sau biologică ce nu pot fi evitate.

De cosmibor Sfaturi practice • • • • • • 0 Comentarii

Prepararea și utilizarea ipsosului în proiecte de construcții

Ipsosul este un material de construcții natural nepoluant, obtinut prin arderea pietrei de gips la temperaturi de peste 3000°C. Acesta se aplică atât pe zidării tradiționale precum piatra cât și pe suprafețe constructive moderne cum ar fi betonul. Ipsosul aplicat pe zidării tradiționale se poate aplica fără probleme direct pe suprafața de lucru, însă cel din a doua categorie este aplicat alături de un strat intermediar, pentru o aderență mai bună.

Exista 3 categorii principale de ipsos:

  1. Ipsosul de construcții – se obtine prin arderea pietrei de gips la temperaturi cuprinse între 180-200°C. Culoarea acestuia poate fi alb-cenușie sau gălbuie. Ipsosul de construcții se utilizează pentru pregătirea mortarelor pentru tencuieli și gleturi.
  2. Ipsosul de modelaj – este utilizat în realizarea ornamentelor, lucrărilor de finețe și a mulajelor.
  3. Ipsosul de stucatură – deservește la lucrările de stucatură sau în realizarea imitațiilor de marmură. Culoarea ipsosului de stucatură este albă sau cenușiu-deschisă.

Calitățile ipsosului: Ipsosul prezintă o largă serie de particularități tehnice, poziționându-se în topul preferințelor celor ce lucrează în domeniul construcțiilor.

  • Este un bun izolator termic și acustic;
  • Este un material netoxic și reciclabil;
  • Asigură protecție materialelor pe care le acoperă;
  • Permite o bună aerisire a materialelor acoperite;
  • Protejează suprafețele în cazul unui incendiu;
  • Reglează umiditatea din cameră prin absorbția apei;
  • Tencuială din ipsos se usucă mai repede decât una din ciment.

Unde se folosește ipsosul de construcții?

Ipsosul se utilizează în spațiile interioare, fiind aplicat ca tencuială pe anumite suprafețe, ce pot fi  ulterior finisate, în funcție de planul de amenajare. Cu ajutorul ipsosului, se pot realiza diferite lucrări de vopsire, tapetare, zugrăvire, umplere a golurilor, mulaje sau chiar și finisaje decorative din ipsosuri colorate.

Mai jos aveți câteva recomandări de utilizare a ipsosului:

  • Refacerea pereților – mici reparații ale pereților sau ale tavanului.
  • Montarea instalației electrice – fixarea și acoperirea coloanelor electrice în șanturile săpate, după introducerea firelor în tuburi de copex, plastic sau chiar polistiren.
  • Reparații în dreptul tâmplariei PVC – după ce a fost montată tâmplăria iar spuma poliuretanică a fost îndepartată, golurile rămase pot fi acoperite cu ipsos.

Pregătirea ipsosului

Ipsosul se pregătește într-un cancioc sau într-o găleată, necesarul de material este stabilit în funcție de dimensiunea lucrării.

Se umple un sfert de cancioc cu apă rece și curată:

  • Se presară peste apa ipsos până când materialul depășește nivelul apei;
  • Amestecăm conținutul cu ajutorul unui șpaclu cu lamă medie până când întregul conținut devine o pastă omogenă;
  • După câteva minute, pasta va începe să se îngroașe, semn că puteți începe aplicarea ipsosului. Cu cât este mai groasă pasta, cu atât ipsosul se va usca mai repede;
  • În cazul în care vă mai rămâne material și se întărește înainte de aplicarea sa pe suprafață, NU răzuiți cu șpaclul și nici NU adăugați apă.

In caz contrar, ipsosul:

  • Nu se va mai întări;
  • Se va usca și crăpa;
  • Se poate desprinde;
  • La contactul cu apa (în cazul aplicării unui strat de vopsea peste) se inmoaie.

RECOMANDARE: Aruncați întreaga cantitate de material neutilizat, spălați canciocul foarte bine și  preparați o altă cantitate de ipsos.

Condiții ce trebuie îndeplinite înainte de aplicarea Ipsosului:

  • Suprafața-suport trebuie să fie curățată foarte bine de praf și impurități;
  • Suprafața-suport trebuie umezită înainte de tencuire;
  • Înainte de tencuire, temperatura suprafeței-suport trebuie să fie între 5 si 30°C;

 

 

 

De cosmibor Sfaturi practice • • • 0 Comentarii

Sfaturi despre cum puteți îmbunătății aspectul exterior al casei

Pentru majoritatea persoanelor care locuiesc la casă, aspectul exterior al locuinței este o preocupare în plus față de proprietarii de apartamente. Indiferent de cât de confortabil și îngrijit este interiorul, exteriorul este cel care reflectă personalitatea și modul de viață. Dacă vă doriți ca gospodăria dumneavoastră să arate impecabil iar satisfacțiile efortului depus să fie mari, mai jos vă oferim câteva sugestii care să vă ghideze în acest demers.

 

Nu lăsați tencuiala să crape sau să se decoloreze

Atunci când vine vorba despre aspectul exterior al casei impresia vizuală este pe primul loc, iar exteriorul casei este expus la mai mulți factori de risc care pot determina deteriorarea : variațiile de temperatură, intemperiile sau praful. Vopseaua nu rezistă foarte mult, iar tencuiala se poate crăpa și decolora, ceea ce de cele mai multe ori poate duce la deteriorarea zidurilor.Trebuie să aveți în vedere care sunt materialele cele mai rezistente la acești factori. Pereții din exteriorul casei necesită o curățare și o întreținere periodică, pot fi spălați periodic cu apă și oțet pentru îndepărtarea prafului. Reparați tencuiala, vopsiți pereții și redați casei un aspect elegant.

 

Reparați gardul sau înlocuiți-l cu unul nou.

Gardul este principalul element atunci când vine vorba de aspectul casei. Un gard inestetic strică aspectul casei, indiferent cât de bine ar arăta ea. Daca doriți să renovați gardul vechi mai întâi trebuie să reparați sau să înlocuiești bucata de gard stricată. Repararea gardului trebuie urmată de o revopsire totală și se alege o vopsea rezistentă la intemperii. Daca nu se mai poate repara sau doriți un gard nou alegeț materiale rezistente și de calitate.

 Curtea și grădina nu trebuie neglijate.

Curățați grădina de resturile vegetale sau crenguțele rupte, plantați flori sau copaci,  gazon sau dacă aveți deja tundeți-l. Puteți amenaja un foișor unde să petreceți clipe de relaxare, să amenajați căi de acces pavate. Dacă le aveți deja verificați starea pavelelor și bordurilor și dacă este necesar înlocuiți-le pe cele deteriorate. Instalați sisteme de iluminat care să scoată în evidență aleile sau straturile cu flori. Pentru a scoate in evidența aspectul casei poți instala un proiector asupra casei.

Pentru lucrări mai ample puteți apela la sfaturile și ajutorul unui specialist. Înainte de toate trebuie să stabiliți un buget, să stabiliți prioritățile, să alegeți materialele și apoi să vă apucați de treabă. Important este ca la final totul să arate așa cum v-ați dorit.

 

 

 

De cosmibor Sfaturi practice • • 0 Comentarii

Totul despre pavaje si borduri

Pavajul este orice strat de acoperire a solului alcătuit din materiale în formă de blocuri așezate pe un pat de nisip sau de mortar, așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unei curți sau a unui drum. Blocurile pentru pavaj sunt numite dale sau pavele. Căutând în istorie, descoperim că pavajele au constituit principalul material pentru realizarea drumurilor la toate popoarele antice, pe toate continentele. Egiptenii făceau căi pietruite pentru a căra materialele necesare construirii piramidelor, maiașii și aztecii au avut drumuri cu pavele în Mexic, în China s-au găsit drumuri pavate, dar cel mai mare constructor de drumui pavate a fost Imperiul Roman, făcând drumuri în Europa și Africa de Nord.

Folosirea pavelelor reprezintă o soluție avantajoasă pentru decorațiuni exterioare, zona de acces auto sau zona de grădină, fiind în același timp estetică, practică și calitativă. Orice pavaj are nevoie de o fundație pentru stabilitate, borduri pentru delimitare și rigole pentru preluarea și evacuarea apei de pe suprafața sa. Cele mai vechi pavaje se realizau din piatră.

Odată cu evoluția tehnologică, piatra a fost înlocuită și cu alte materiale. În zilele noaste pavajele pot fi construite din piatră naturală , beton , gresii ceramice , cărămizi, plastic, cauciuc sau lemn.

 

Cele mai folosite la ora actuală sunt cele din beton. Ele oferă o mare diversitate de forme și culori, sunt ușor de montat , oferă o multitudine de soluții de amenajare , sunt rezistente la temperaturi scăzute și uzură, repararea nu prezintă o problemă. Pavajele din beton fac posibilă infiltrarea apei în sol prin îmbinări , astfel că apa de ploaie își continuă ciclul natural și pe termen lung are efect pozitiv asupra mediului. Bordura este elementul fără de care nu putem avea un pavaj de calitate, deoarece delimitează zona pavată și în același timp menține stabilă structura de rezistență , nelăsând pavelele să alunece în timp. Bordurile sunt de mai multe forme ( drepte , curbe, teșite ) și pot fi achiziționate în culori diverse .

Folosirea pavajelor și a bordurilor dă o notă de eleganță curților, drumurilor de acces , aleilor din grădină sau teraselor .

Terasa este indispensabilă în curtea unei case.
De cosmibor Sfaturi practice • 0 Comentarii

Construcția unei terase din lemn

Terasa este indispensabilă în curtea unei case. Este locul unde te poți relaxa din plin în  timpul liber, alături de familie sau prieteni, aici îți poți bea cafeaua dimineața, de aici poți admira apusul citind o carte sau poți pregăti un grătar.

Terasele pot fi deschise (descoperite) sau  închise (acoperite). Trebuie

avut în vedere că o terasă din lemn acoperită are o durată de exploatare mai mare decât cea descoperită deoarece poate fi folosită pe tot parcursul anului. Fiind acoperită, protejează interiorul de razele soarelui și de precipitații.

Daca dispuneți de un buget redus puteți executa terasa treptat. Puteți construi mai întâi o terasa descoperită pe care să o acoperiți  în timp. Pentru efectuarea lucrărilor este recomandat să apelați la un specialist deoarece sunt necesare lucrări de consolidare a structurii pentru o stabilitate a construcției.

 

Etape de lucru:

–Marcarea : Se marchează conturul terasei. Este necesar să folosiți instrumente de măsurat  adecvate (echer cu unghi drept) pentru colțuri.

–Excavarea solului – Se poate executa manual cu cazma și lopată sau daca este posibil cu un miniexcavator.

–Pregătirea substratului – Se umple suprafața excavată cu un strat de pietriș de aproximativ 20 cm . Pentru o compactare uniformă se toarna pietrișul în mai multe straturi. Este necesar să dati o înclinație de 2% (2 cm /metru liniar) pentru  scurgerea apei. Pe peretele casei se va pune o folie hidroizolantă pentru protecție. Măsurați și marcați înălțimea substratului, completați cu un strat de 4 cm de criblură și nivelați cu un dreptar, păstrând  înclinația de 2%.

–Montarea foliei antiburuieni

–Montarea  plăcilor de beton la aproximativ 20 cm una de alta pe toată suprafața terasei

–Montarea  grinzilor de lemn de la un capăt la altul al terasei direct pe plăcile de beton.

–Montarea pardoselii-se montează plăcile de lemn și se fixează cu șuruburi până s-a acoperit toată suprafața terasei. Pentru a masca partea inferioară a terasei se montează plăci pe tot conturul acesteia. Lemnul folosit trebuie să fie de calitate , tratat corect pentru a rezista condițiilor de mediu.

Pardoseala terasei poate fi și din beton, plăci ceramice sau piatră naturală.

Aceasta terasă o puteți completa cu un modern acoperiș retractabil .

Dacă doriți un acoperiș clasic puteți folosi materiale diverse  pentru acoperiș: sticlă , policarbonat,ardezie, țiglă ceramică, țiglă metalică. Elementele de susținere se dimensionează în funcție de structura acoperișului, adică de greutatea materialului folosit pentru învelirea terasei.

Când construcția este gata, folosiți materiale de calitate pentru a   amenaja  și nu rămâne decât să vă bucurați de clipe minunate!

De cosmibor Sfaturi practice • • • 0 Comentarii

Construcția unui beci – sfaturi și idei

Beciul este soluția ideală când vine vorba de depozitarea alimentelor precum murăturile, gemurile sau pentru depozitarea legumelor și fructelor proaspete. De asemenea, în beci se poate amenaja o cramă sau un loc de relaxare.

Tipuri de beci în funcție de amplasare

Beciurile pot fi amplasate atât în subsolul casei cât și lângă casă. Iată cum se diferențiază acestea:

Beciul amenajat la subsol  trebuie integrat în fundația casei deoarece este construit odată cu aceasta și implică o structură de rezistență specială pentru a întări zona în care va fi amplasat beciul. Un alt aspect se referă la camera de deasupra acestuia care va fi mereu mai răcoroasă și nu se poate amenaja dormitorul sau living-ul, de aceea, dacă bugetul vă permite, este indicată amenajarea unei camere de depozitare a sculelor și uneltelor sau  amenajarea unei spălătorii.

Beciul amenajat lângă casă poate fi construit sub orice formă și dimensiune în orice loc al curții deși majoritatea persoanelor preferă ca acesta să se afle în apropierea casei pentru a nu parcurge distanțe mari și pentru a putea racorda beciul la utilități (lumină).

Beciul din curte trebuie să fie neapărat acoperit. Pentru a evita infiltrația apei, puteți construi o anexă precum un garaj sau o magazie. Trebuie totuși să luați măsuri împotriva infiltrării apei iar pentru eventualitatea în care vă va pătrunde apă în beci cea mai bună metodă este montarea unui sifon de captare și scurgere prin pardoseală a apei.

 Indiferent de alegerea pe care o veți face în construirea beciului dorit, pentru a beneficia de rezistență și calitate trebuie să țineți cont de anumiți factori esențiali:

  1. Hidroizolația este foarte importantă deoarece, după cum bine știți, pământul reține apă iar de cele mai multe ori aceasta pătrunde în beci sub formă de vapori. Odată ajunși în beci se formează umezeala care poate duce la apariția igrasiei sau a mucegaiului, iar în cazul beciului aflat în subsol, acestea pot pătrunde și în interiorul casei.
  2. Drenajul apei protejează beciul impotriva infiltrației apei, de aceea este indicat să aveți în vedere montarea unui sistem de drenaj cu scurgere directă în canalizare pentru a evita pătrunderea apei în pământ. Astfel, riscul infiltrațiilor va scădea considerabil.
  3. Aerisirea este de asemenea la fel de importantă deoarece, datorită diferențelor dintre temperatura de sub pământ și cea a aerului ,se formează condensul. O soluție care vă poate fi de folos este montarea unui sistem de ventilație.

Tipuri de materiale pentru construcția beciului

Beciul,fiind amplasat sub pământ, va avea o presiune ridicată asupra sa, pământul va aplica presiune din părți iar greutatea casei din sus. Astfel, materialele pe care le veți folosi trebuie să îndeplinească rolul de susținere.

Iată, deci, materialele recomandate pentru construcția beciului:

Cărămida – aceasta este o opțiune bună datorită proprietăților de absorbție și reținere a apei, pereții din cărămidă fiind extrem de performanți în ceea ce privește izolația.  Cărămida fiind casată, pentru a evita riscul apariției unor fisuri în timp din cauza greutății se recomandă introducerea plasei sudate în tencuială.

Piatra naturală – este impermeabilă și constituie un avantaj în ceea ce privește hidroizolația beciului. Mai mult decât atât, piatra naturală este foarte dură și foarte rezistentă.

Betonul monolit sau prefabricat – este, poate, cea mai bună metodă de construcție în rândul beciurilor, acesta fiind rezistent din toate punctele de vedere. Poate rezista și până la 100 de ani, este rezistent la umezeală, la eroziune, cutremure, etc.
Așadar, dacă aveți în plan să includeți un beci în subsolul casei ori poate să vă extindeți și să-l construiți în curte lânga aceasta, este important să țineți cont  de cele menționate mai sus!

Peretii proaspat zugrăviți împrospătează aspectul casei , dar ajută și la igienizarea casei. Este bine ca la un anumit interval de timp să zugrăvești toti pereții casei.
De cosmibor Sfaturi practice • • 0 Comentarii

Cum aplicăm corect vopseaua lavabila?

Peretii proaspat zugrăviți împrospătează  aspectul casei , dar ajută și la igienizarea casei. Este bine ca la un anumit interval de timp să zugrăvești toti pereții casei.

Daca nu vrei să apelezi la un specialist și vrei să zugrăvești tu trebuie să știi că acest proces  poate fi unul dificil. De aceea pentru a face treaba mai ușor trebuie să alegi o vopsea lavabilă de calitate, care să aibă o aderență mare, să se aplice ușor și cel mai important să cunoști procesul de aplicare.

Calculează aria suprafeței pe care dorești să o zugrăvești. Măsoară lungimea, lățimea și înălțimea camerei . Calculează perimetrul  apoi înmulțește cu înălțimea peretelui. Scade din el suprafața usii și a ferestrei.

Exemplu: o cameră de 5m/4m cu înălțimea de 2,5 m ,usa de 2,5metri pătrați și fereastra de 2,5 metri pătrați (5+5+4+4)x2,5 =45 , 45-2,5-2,5=40 de metri pătrați

În functie de suprafața de acoperit și gradul de acoperire al vopselei se stabilește  cantitatea de vopsea lavabilă.

Vopseaua lavabilă este recomandată deoarece după uscare peretele care se murdărește poate fi spălat făra ca vopseaua să se deterioreze.

Primul criteriu de alegere a vopselei  lavabile se face după locul unde zugrăvești , la exterior sau la interior.

Vopseaua  lavabila pentru exterior trebuie să fie o vopsea ultra-rezistentă la factorii de mediu:ger, căldură excesivă, precipitații sau vânt.

La alegerea  vopselei  lavabile pentru interior se ține cont care încăpere din casă va fi vopsită deoarece pentru locurile predispuse la umiditate se folosește vopsea  antimucegai. O altă variantă pentru vopseaua de interior este  vopseaua  lavabilă antibacterină care distruge microorganismele din încăpere și purifică aerul și poate fi folosită pentru toate încăperile casei.

Un alt aspect important este alegerea culorii . Culorile deschise se recomandă pentru încăperile mai mici și cu luminozitate scăzută iar cele mai îndrăznețe pentru încăperi mari cu luminozitate puternică.

În afară de vopsea mai ai nevoie și de: pensule, trafalete, glet ,amorsă, folie izolatoare și bandă pentru protejarea zonelor  unde nu dăm cu  vopsea .

Se protejeaza mai întâi suprafețele învecinate de suprafețele de vopsit cu ajutorul foliei și cu bandă. La fel și parchetul.

Înainte de  aplicarea  vopselei trebuie să analizezi calitatea pereților. Suprafețele de vopsit trebuie să fie curate, fără praf, fum, grăsimi , să fie netede, fără crăpături  sau denivelări.

Dacă aplici pe vopseaua veche trebuie să speli suprafețili cuapă și detergent, folosind o cârpă care să nu lase scame pentru a elemina praful, murdăria, fumul și grăsimile. Posibilele crăpături sau denivelări trebuie îndreptate prin aplicarea unui glet.

Daca pereții sunt  pregătiți se trece la aplicarea amorsei. Amorsa are rolul de uniformiza capacitatea de absorție a peretelui.

Daca toate astea sunt gata poți trece la pregătirea vopselei, care trebuie diluată cu apă potabilă respectând indicațiile producătorului.

Aplicarea vopselei  lavabile începe cu tavanul si apoi continuă cu pereții.Este foarte important să vopsești fără a face pauză pentru a evita diferențele de nuanță. Se aplică lavabilul spre zonele nevopsite apoi înapoi spre zona vopsită.

Dacă este necesară  aplicarea stratului al doilea de vopsea lavabilă trebuie să lăsați să se usuce primul strat.

Dacă vrei pereți plăcuți vederii trebuie să acorzi o atenție deosebită fiecărei etape.

De cosmibor Sfaturi practice • • • • • • • 0 Comentarii

Ce trebuie să știi despre șapă ?

Șapa reprezintă un strat compus din mortar (în mod obișnuit nisip, pietriș, apă și ciment) și se toarnă pe o suprafață din structura unei construcții – de obicei placa de beton – cu rol de a egaliza sau de a aduce suprafața la un anumit nivel.

Unele șape pot fi finale iar altele pot fi folosite ca suport pentru pardoseală. In cazul unei locuințe, de exemplu, pe șapă poate fi montată gresia sau poate fi montat parchetul sau linoleumul.

Deși, principalul motiv pentru care este necesară turnarea sapei este faptul că betonul din care este realizată placa nu este potrivit pentru rezistența la umiditate și nici ca barieră termică sau fonică.

Mai mult decât atât, betonul se stabilizează după o perioadă îndelungată, între 3 și 5 ani, timp în care poate suferi modificări importante ce țin de structură, precum: dilatarea (într-un mediu umed) sau contracția (într-un mediu uscat).

 Tipuri de șape

Acestea sunt de mai multe feluri, în funcție de compoziția lor dar și în funcție de modul de aderență. Unele sunt indicate în cadrul construcțiilor rezidențiale, alte în cele industriale.

Cele mai des întâlnite, sunt:

În funcție de compoziție:

  • șape umede
  • șape semiumede
  • șape autonivelante

În funcție de modul de aderență:

  • șape flotante
  • șape autoaderente

Șapa umedă

Șapa umedă sau fluidă este șapa clasică, conține nisip, ciment și apă. Este cea mai puțin costisitoare, dar și cu cel mai mare interval de uscare, de până la o lună de zile. În ultimii ani, locul acestui tip de șapă a fost luat de soluții mai moderne și mult mai avantajoase.

Șapa semiumedă

Șapa de consistență semiumedă este folosită în locuri cu umezeală ridicată. Aceasta  se prepară din nisip, ciment, sort și apă. Spre deosebire de șapa umedă, în compoziția șapei semiumede se adaugă mai puțină apă decât se precizează,  pentru că șapa va completa necesarul de apă din exterior.

Șapa semiumedă se prepară cu ajutorul unor echipamente speciale, o betonieră sau un mixer și are, în general, o grosime de aproximativ 5 centimetri.

Șapa autonivelantă

Acest tip de șapă vine gata preparată și ambalată de către producător. Grosimea poate varia de la 1 la 30 de milimetri, dar sunt și unele care pot fi turnate în strat de până la 100 de milimetri.

Șapele autonivelante au următoarele avantaje:

  • pot fi turnate cu ușurință
  • au o rezistență mecanică sporită
  • pot susține orice tip de pardoseală
  • timpul de uscare este extrem de redus. În unele cazuri, gresia poate fi montată dupa 12 ore, iar parchetul după 24 de ore

În funcție de modul în care sunt turnate, șapele sunt de două feluri:

  • șape autoaderente și șape flotante.

Șapa autoaderentă

Cunoscută și sub numele de șapa monolit. Este caracterizată prin faptul că aderă direct pe structură, fără a fi folosit un strat intermediar. Se folosește în special în cazul construcțiilor industriale.

Unul dintre dezavantajele sale este absența unei bariere de vapori, ceea ce nu blochează infiltrația apei. Pe de altă parte, șapele autoaderente au ca avantaj gradul lor ridicat de rezistență mecanică.

Șapa flotantă

Șapele flotante sunt foarte des întâlnite și ele în construcțiile rezidențiale și industriale având rol de a spori confortul. Acest tip de șapă nu are niciun punct de contact cu elementele de structură, șapa flotantă se sprijină pe unul sau mai multe straturi izolante care pot fi, la rândul lor, de mai multe feluri, în funcție de rolul pe care îl au:

  • hidroizolante
  • termice
  • fonice

Șapa flotantă cu încălzire

Aici intră sistemele de încălzire trase prin pardoseală, care pot fi electrice sau pe baza de agent termic. Iar conductele trebuie să fie izolate de restul șapei, pentru a preveni eventualele scurgeri de lichid.

Lucruri de care trebuie să tineți cont:

  • Șapa flotantă cu încălzire se plachează cu materiale care nu împiedică transferul termic. Avem ca exemplu lemnul care nu este indicat, pentru că este un bun izolant.
  • Sunt recomandate panourile izolante, pentru a putea preveni pierderile de căldură.
  • Bariera de vapori este necesară, pentru a preveni infiltrarea umidității în structură.

Șapele sunt: Șape de egalizare și Șape autonivelante

Șapa de egalizare

Aceasta utilizată în cadrul locuințelor, pentru nivelarea și finisarea pardoselilor din beton sau a șapelor  deja existente. Poate fi turnată peste șapa de bază, peste suprafețe de beton sau peste suprafețe prefabricate.

Șapa autonivelantă

Este folosită pentru nivelarea și egalizarea șapelor cu uscare rapidă, a suprafețelor pe bază de ciment dar si pentru nivelarea straturilor de șapă în cazul clădirilor vechi.

Curățarea suprafeței suport

Placa de beton sau suprafața pe care va fi aplicată șapa trebuie extrem de bine curățată înainte de turnarea sa, pentru a elimina impuritățile.

 Aplicarea amorsei

Poate fi aplicata cu ajutorul unui trafalet sau cu bidineaua și se alege în funcție de materialul stratului suport. Aceasta are rolul de a spori aderența la structura.

Turnarea șapei

  • Începeți din cel mai înalt colt al încăperii și turnți compoziția urmând un model șerpuit.
  • Nivelați șapa folosind o gletieră cu dinți și utilizați o rolă cu țepi pentru a elimina eventualele bule de aer din compoziție.

Ce defecte pot apărea în cazul unei șape turnate greșit:

  • crăpături și fisuri
  • ruperea sau ridicarea șapei odată ce s-a uscat
  • uscare lentă
  • diferențe de nivel în unele zone