De cosmibor Sfaturi practice • • • 0 Comentarii

Etrierii – rolul acestor structuri de beton armat în realizarea construcțiilor

Atunci când vine vorba despre structura unei construcții, se pune accent pe rolul etrierilor, atât ingineri, cât și constructorii, muncitori sau fierarii betoniști. Acele simple rame care leagă barele longitudinale din oțel-beton. Mai jos în acest articol, vă prezentăm, ce sunt etrierii, care este rolul acestora în construcții și cum sunt confecționați, pentru a realiza în construcții structuri solide.

Ce sunt etrierii?

Pentru a înțelege cât mai bine care este rolul etrierilor în construcțiile solide, trebuie să cunoaștem definiția lor. Astfel, etrierii sunt ramele transversale care leagă niște bare confecționate din oțel-beton, prevăzute cu niște ciocuri. În funcție de nevoile construcției, etrierii pot fi atât închiși, sub forma unor rame închise, cât și deschiși, sub forma unei rame fără o latură. De asemenea, etrierii închiși se pot lega cu o sârmă de barele de oțel sau pot fi sudați. Etrierii sunt folosiți cu rol de rezistență, pentru a prelua o parte din eforturile transversale ale stâlpilor, a cadrelor și a grinzilor. În plus, etrierii au și rol de a asigura conlucrarea tuturor armăturilor și a asamblării acestora sub forma unei carcase.

Cum sunt confecționați etrierii?

Etrierii  pot fi realizați manual sau cu ajutorul mașinilor automate

Totodată, realizarea etrierilor cu ajutorul mașinilor automate ajută la respectarea precisă a cotelor din planul construcției, având posibilitatea de fașonarea acestora în diametre mai mari

Etrierii și rezistența la seisme

Orice construcție trebuie să aibă încorporată un sistem de rezistență, compus din oțel și beton armat sau măcar o combinație dintre aceste două materiale. Astfel, structura clădirii va fi proiectată să fie rezistentă.

Etrierii reprezintă unul dintre factorii importanți, care influențează calitatea și rezistența unei clădiri la cutremure.

Analiza clădirilor cu structură din beton, ce au suferit cutremure importante, a confirmat faptul că armăturile cu etrieri sunt extrem de importante. Armarea transversală poate îmbunătăți modul în care se comportă stâlpii și grinzile în cazul seismelor ce solicită puternic construcția. Din acest motiv, elementele de beton vor fi capabile să sufere deformații mari, dar fără să se rupă, ceea ce conduce la ductilitate,care este importantă pentru o bună comportare antiseismică.

Sunt trei parametrii de fiabilitate ai etrierilor:

  • cârligele, care sunt absolut necesare pentru comportamentul etrierilor în timpul unui cutremur intens
  • diametrul barilor folosite pentru îndoire
  • distanța dintre picioarele unui etrier închis

De regulă, în zonele seismice, etrierii trebuie să fie plasați la cel mult 200 mm unul de celălalt și să nu depășească ¼ din înălțimea grinzii.

 

 

 

De cosmibor Sfaturi practice 0 Comentarii

Instalația electrică din casă și siguranța celor mici

Cei mici descoperă lucruri noi in fiecare zi, mai ales odată cu începerea mersului în picioare. Curiozitatea însă, îi pot face pe aceștia să introducă diverse obiecte în priză și să se joace cu cablurile, iar aceste lucruri pot duce la accidente foarte grave. Pentru a vă putea lăsa copii să se plimbe prin casă, explorând fiecare colțișor, este obligatoriu să creeați un spațiu cât mai sigur. Mai jos aveți câteva metode pentru a preveni accidentele prin electrocutare.

Verificați periodic toată instalația electrică din casă.

Puteți începe cu o verificare în detaliu a instalației electrice pe care o aveți în locuință și căutați un electrician priceput pe care il puteți programa la o astfel de verificare cel puțin o dată pe an.

Folosiți protecții pentru prizele libere

Atunci când cel mic are tendința de a-și băga degetele sau alte obiecte în priză, protecția îl va împiedica să facă acest lucru, prevenind eventualele accidente.

Protecțiile pentru prize au un preț accesibil și se găsesc și foarte ușor, atât în magazinele online, cât și în magazinele fizice.

Ce faceți cu prizele care nu sunt libere?

In cazul prizelor libere, cel mai bine este să optați pentru un ștecher shuko, care pentru copii va fi destul de greu de scos din priză iar o alta variantă ar fi să ascundeți prizele ocupate în spatele mobilierului.

Alegeți dispozitivele de protecție diferențială

Este prevăzut să montați dispozitive cu protecție diferențială deoarece acestea întrerup automat alimentarea cu energie de îndată ce detectează un nivel foarte scăzut de curent care trece prin conductorii de fază dar nu și prin cel neutru.

Înlocuiți prizele care sunt vechi

Dacă prizele din casă sunt vechi, înlocuiți-le. Alegeți cele mai sigure prize împământate, deoarece acestea reduc riscul defecțiunii echipamentului și șocul electric accidental. Aceste prize au două lame pe o parte a stâlpilor (fază/neutru). În ceea ce privește materialele de fabricație, prizele polimerice rezistente la foc au câștigat o atenție tot mai mare în ultimii ani datorită proprietăților lor ignifuge. Iar ca variantă alternativă, există și prize wireless, care funcționează doar dacă le activezi dintr-o aplicație de pe telefon.

Aveți grija la cabluri

Iată câteva sfaturi pentru a împiedica copilul să atingă firele:

  • Asigurați-vă că toate cablurile sunt intacte și în stare bună;
  • Folosiți carcase speciale și dispozitive de protecție;
  • Ridicați prelungitoarele la îndemâna copiilor sau acoperiți-le cu o husă;

 

 

Placare cu gips carton: instrucțiuni pas cu pas
De cosmibor Sfaturi practice • 0 Comentarii

Placare cu gips carton: instrucțiuni pas cu pas

Placarea cu gips-carton este un proces care poate fi realizat prin lipirea acestuia direct pe perete. Mai jos explicăm și detaliem fiecare pas de care aveți nevoie pentru a efectua acest proces.

Care sunt materialele necesare si cum le pregătiți?

  • Plăcile din gips carton și adezivul pe bază de ipsos

Pregătirea plăcilor

Pentru o executare cât mai bună, este recomandat ca plăcile să aibă înălțimea peretelui pe care doriți să-l placați.

Este recomandat să tăiați plăcile la dimensiuni care să acopere un întreg perete. Tăierea se face prin trasarea cu 15 mm mai puțin decât înălțimea peretelui ce va fi placat, cu scopul de a lăsa un spațiu de expansiune între podea și tavan. Plăcile trebuie să aibă grosimea de 12,5mm, se vor prinde de perete cu adezivul pe baza de ipsos iar pentru dozele de electricitate, plăcile se pot găuri.

Prepararea adezivului

Preparați adezivul pe baza de ipsos conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Procesul consta în presărarea pulberii din sac într-o găleată cu apă. După aproximativ 3-5 minute, amestecați manual sau cu mixerul până la obținerea unei paste omogene.

Cum pregătiți pereții pentru placarea cu gips carton?

Pereții trebuie să fie neapărat curați, uscați, fără urme de praf sau grăsimi și protejați de umiditate. Dacă tencuiala sau mortarul este încă umed, lăsați-l să se usuce complet înainte de placare

Dacă suportul dat este o suprafața absorbantă, cum este BCA-ul, aplicați mai întâi un strat de grund pentru creșterea aderenței și egalizarea absorbției.

Nu este recomandat ca adezivul pe bază de ipsos să fie folosit pe suprafețe precum:

  • Suporturi din plastic;
  • Suprafețe lemnoase;
  • Suprafețe vopsite;

Cum executați placarea pereților cu gips carton?

  • Aplicați adezivul pe plăci sub formă de mămăligi cu diametrul de circa 10-15 cm și grosimea de 2-3 cm și așezațile la distanțe de 30 cm una de cealaltă. Pe margini, aplicați adezivul sub formă de cordoane.
  • După asta începe aplicarea plăcilor din rigips în partea de jos a peretelui. Folosiți niște distanțiere sau eventual câteva bucăți de plăci de care nu mai aveți nevoie.
  • Ridicați plăcile pe suport și lovițile ușor cu ciocanul de cauciuc sau cu dreptarul pentru a le poziționa drept atât pe plan vertical, cât și orizontal, înainte de a se întări adezivul.
  • In zona glafurilor, aplicați adeziv pe întreaga suprafață a plăcii pe care urmează s-o lipiți.
  • Dacă pereții nu sunt drepți și prezintă probleme serioase de planeitate, puieți lipi, la distanțe de 60 cm, ștraifuri de rigips. Suplimentar, le puteți prinde cu dibluri.
  • După ce adezivul s-a uscat, puteți trece la chituirea și finisarea rosturilor.
  • Ultimul pas constă în aplicarea varului pe care l-ați ales pentru aspectul final al peretelui.
De cosmibor Sfaturi practice 0 Comentarii

Betonul preparat manual sau betonul preparat la betonieră?

Betonul preparat manual

De cele mai multe ori, amestecul se prepară manual pe plăci de beton sau diferite plăci de lucru – orice tip de placă poate fi curățată cu ușurință după tratament. Uneori, betonul este pregătit într-o roabă sau o cadă, dar prima opțiune este mai ușoară.

Producătorii au avut grijă să ofere utilizatorilor cât mai multe informații posibil. Prin urmare, pe fiecare pungă de ciment sunt scrise sfaturi de aplicare și o rețetă de preparare a betonului după consistența dorită.

Vă recomandăm să urmați întotdeauna sfaturile și instrucțiunile lor, pentru a obține raportul corect. Fiecare ingredient trebuie măsurat în volum, chiar dacă unii meșteri folosesc o lopată ca unitate de măsură, această opțiune va oferi rezultate exacte doar pentru cei mai experimentați. Cu toate acestea, se recomandă găleți simple pentru măsurarea cimentului și balastului sau a nisipului și pietrișului. Când folosiți o lopată, tinde să existe mai mult balast decât ciment, ceea ce vă poate afecta măsurătorile.

  • Alegeți o găleată de dimensiune medie în loc de o găleată mare – este mai ușor să folosiți două găleți mai mici decât să vă folosiți de o găleată foarte mare care vă creează disconfort.
  • Curățați suprafața de lucru cu o perie, apoi umeziți-o cu puțină apă. Măsurați cu atenție aproximativ jumătate din cantitatea de balast de care aveți nevoie pe suprafața de lucru – dacă utilizați nisip și pietriș, măsurați unul câte unul și apoi amestecați-le.
  • Modelați balastul într-un con și folosiți o lopată pentru a săpa o gaură în partea de sus a conului.
  • Măsurați tot cimentul necesar și adăugați-l în craterul creat iar apoi măsurați balastul rămas și adăugați-l deasupra.
  • Se amestecă bine ingredientele cu o spatulă până se obține o soluție gri omogenă.
  • Folosiți o spatulă pentru a remodela amestecul într-un con și faceți din nou o gaură în partea de sus, grămada ar trebui să arate similar cu forma unui vulcan după care adăugați apă în craterul creat.
  • Scoateți puțin din amestec pe părțile laterale ale grămezii, adăugați-l în băltoacă, scoateți-l și puneți-l înapoi în grămadă pentru a distribui apa uniform.
  • După ce apa din crater a fost absorbită, remodelați un con, faceți un crater, turnați apă, folosiți o spatulă pentru a adăuga amestecul uscat în apă și puneți amestecul umed înapoi pe grămada de pe margine. Un amestec bine făcut trebuie să fie neted și ușor de turnat și nu trebuie să fie prea umed, prea uscat sau sfărâmicios, de aceea una dintre cele mai frecvente greșeli la prepararea manuală a betonului este adăugarea a prea multă apă. Se recomandă să se toarne puțină apă până se obține consistența corectă. După pregătirea betonului, spălați și curățați vasele folosite la amestecarea ingredientelor.

Măsuri de protecție!!!

  • Este indicat să purtați mască! In acest fel, vei evita ca praful de ciment să intre în contact cu pielea și să o irite.
  • Mănuși! Când este umed, betonul eliberează o substanță alcalină care vă poate deteriora pielea. Prin urmare, evitați atingerea amestecului cu mâinile neprotejate. Cu toate acestea, dacă pielea ta intră în contact cu betonul umed, îndepărtați imediat amestecul și spălați-vă bine pe mâini cu multă apă.
  • Purtarea ochelarilor de protecție este la fel de importantă! Dacă praful de ciment sau beton vă intră în ochi, clătiți imediat cu multă apă și solicitați asistență medicală!

 

Betonul preparat la betonieră

Sunt foarte multe „rețete” pentru a prepara betonul la betonieră însă, indiferent de cea pe care doriți să o puneți în practică, trebuie să vă asigurați că așezați betoniera în apropierea materialelor de lucru și în apropierea șantierului pentru a nu vă consuma timpul și energia.

Betoniera trebuie să fie așezată pe o suprafață plană, dură și de preferat ușor de curățat după  tot procesul.

Măsurarea ingredientelor la prepararea betonului se face la fel ca la prepararea manuală a acestuia dar trebuie să fiți atenți la cantitatea de beton pe care o puteți amesteca în betonieră pentru a nu depăși capacitatea acesteia de amestecare. Dacă adăugați mai mult material decât capacitatea sa există posibilitatea ca ingredientele să nu se amestece corect sau ca aparatul să fie afectat.

  • Îndreptați vasul betonierei la unghi de aproximativ 45°, porniți aparatul și puteți începe încărcarea materialelor, este foarte important să nu opriți betoniera până în momentul golirii deoarece, dacă este oprită în timp ce are material în ea va fi foarte greu de repornit.
  • Adăugați jumătate din cantitatea de balast necesară, turnați apă și lăsați să se amestece timp de 2 minute.
  • Adăugați întreaga cantitate de ciment, restul cantității de balast si lăsați totul să se amestece timp de 2-3 minute .
  • Adăugați treptat apă și lăsați-o să se amestece cu celelalte materiale .

 

Betonul nu trebuie să fie prea uscat ori prea ud și curgător sau sfărâmicios. Întregul amestec trebuie să aibă culoare gri și o consistență netedă, uniformă și ușor de turnat.

La fel ca și în cazul preparării manuale a betonului, adăugarea unei cantități prea mari de apă este o greșeală întâlnită destul de des. Pentru a evita acest lucru, adăugați apa treptat, puțin câte puțin. Iar dacă amestecul este prea curgător, mai adăugați puțin balast și ciment.  După obținerea consistenței corecte, materialul este gata de descărcat în roabă și utilizat.

Abia după golirea betonierei, poate fi oprită și curățată înainte de uscarea materialului rămas pe pereții vasului. Nu lăsați niciodată ca betonul să se întărească în vas!

Aceeași regulă aplicându-se și în cazul roabei cu care a fost transportat betonul proaspăt preparat, a găleților cu care s-a măsurat ingredientele și a lopeților.

De cosmibor Sfaturi practice • • • 0 Comentarii

Hidroizolația în baie – de ce se folosește și cum o puteți realiza

Într-adevăr, gresia și faianța sunt impermeabile și foarte rezistente la umezeala din apa de zi cu zi. În același timp, aceste materiale s-ar putea să nu garanteze neapărat calitatea instalării băii.

De ce este impermeabilitatea în băi importantă?

Hidroizolarea se face pentru a preveni eventualele fisuri în conductele din pereți sau podele care ar putea permite pătrunderea apei. Este important să subliniem încă de la început că, în timp ce plăcile sunt impermeabile, rosturile de chit dintre plăci nu au această proprietate.

Prin urmare, apa nu se poate infiltra doar în pereți, ci și prin chitul dintre plăci.

Riscurile pe care le implică o baie care nu este izolată bine includ:

  • Prezența umidității și a mucegaiului
  • Deteriorarea plăcilor
  • Deteriorarea instalației
  • Reduce rezistența betonului
  • Inundați alte camere sau vecini (asta dacă locuiți la bloc)

Prin urmare, dacă construiți sau renovați o locuință, este foarte important să aveți în vedere izolarea băii.

Ce părți ale băii au nevoie de izolație?

În timpul procesului de hidroizolație, suprafața care va rămâne impermeabilă este podeaua. În general, doar pereții de lângă cadă sau duș sunt impermeabili, așadar, nu este nevoie să izolați și ceilalți pereți ai băii.

Câte tipuri de hidroizolație pentru baie există?

Dacă în cazul acoperișurilor sau a fundațiilor casei puteți alege dintre numeroasele materiale izolante, însă atunci când vine vorba de izolarea băilor membrana hidroizolatoare rămâne singura variantă. Aceasta poate fi disponibilă atât în varianta solidă, cât și în cea lichidă. Versiunea lichidă a acesteia este acum din ce în ce mai folosită datorită ușurinței sale de aplicare. Este realizată din rășină sintetică și poate fi aplicată pe orice material precum cimentul, lemnul sau pe gips carto și devine elastică la uscare. Alte materiale utilizate în mod obișnuit pentru izolarea băilor pot fi membranele bituminoase sau mortarele pe bază de ciment și latex.

Cum să hidroizolați baia în câțiva pași ușor de urmat

În general, pentru a vă impermeabiliza baia, trebuie să urmați următorii pași:

  • Curățați pereții – Pereții trebuie curățați temeinic de praf sau grăsime înainte de aplicarea materialului.
  • Aplicarea grundului – Pentru ca izolația să se țină bine, este nevoie de un strat de grund pentru a echilibra absorbția peretelui. Puteți aplica grundul cu o pensulă sau cu bidineaua.
  • Aplicați primul strat de hidroizolație – dacă alegeți o vopsea hidroizolatoare, va trebui să acoperiți întreaga podea și unde va fi amplasată cada sau dușul. Puteți aplica vopseaua cu o rolă, o bidineauă sau cu o pensulă mai lată.
  • Utilizați bandă de etanșare – Pentru a preveni fisurile în perete, va trebui să utilizați bandă de etanșare pe cusătura dintre perete și șapă. Aceasta fiind și ea rezistentă la apă.
  • Aplicați un al doilea strat de hidroizolație – la aproximativ două ore după aplicarea primului strat de vopsea hidroizolatoare, se poate aplica al doilea strat. Este important să aplicați vopseaua în direcția opusă primului strat, iar banda de etanșare trebuie acoperită cu acest al doilea strat.
  • Placarea cu faianță și gresie – După ce s-a uscat vopseaua, puteți începe placarea.

Prin urmare, realizarea hidroizolației nu este o muncă atât de complicată. Deși etapele pot varia în funcție de materialul selectat, rezultatele sunt cu adevărat benefice pentru siguranța casei.

1. Cum funcționează un sistem de încălzire prin pardoseală?
De cosmibor Sfaturi practice • • • • 0 Comentarii

Încălzirea prin pardoseală – tipuri, montare,avantaje și dezavantaje

  1. Cum funcționează un sistem de încălzire prin pardoseală?

Sistemele de încălzire prin pardoseală distribuie căldura uniform prin podea de sus în jos. Acest principiu natural al transferului de căldură în spații, numit radiație, este mult mai eficient decât varianta convectivă oferită de radiatoarele clasice, mai ales în spațiile mari. Pentru a încălzi spațiile mari ale casei, sub pardoseală este instalată o „plată de încălzire”, alcătuită din țevi sau fire complicate. Întreaga unitate este apoi conectată la sistemul de încălzire centrală, care încălzește casa prin pardoseală.

2.      Câte tipuri de încălzire prin pardoseală există?

În funcție de timpul de combustibil utilizat, sistemele de încălzire prin pardoseală sunt împărțite în 3 categorii:

  • Încălzirea prin pardoseală cu ajutorul apei 

Cunoscută și sub denumirea de „încălzire cu combustie hidraulică”. Sistemul de operare este foarte simplu: apa este agentul termic folosit pentru încălzirea încăperii. Temperatura acestuia este setată cu ajutorul centralei; Apa este aspirata printr-un sistem de conducte, trasa printr-un sistem de distributie, si folosita pentru incalzirea in pardoseala.

  • Încălzirea prin pardoseală cu ajutorul lemnului

Principiul de utilizare este derivat din principiul încălzirii prin ardere hidraulică, însă limitările acestuia îl împiedică să funcționeze autonom, dar în combinație cu alte soluții termice.

  • Încălzirea prin pardoseală cu ajutorul energiei elecrice

În acest caz, sub pardoseală este instalată o pernă de încălzire din cabluri. Placa de încălzire se instalează direct în șapă, iar sistemul de cabluri care o formează distribuie energie pe toata suprafața pardoselii. Acest tip de încălzire prin pardoseala este recomandat pentru camerele de dimensiune mică. Iar inainte de instalarea acestui tip de încălzire, este necesara o verificare mai amănunțită a rețelei electrice din locuință.

  1. Cum se montează un sistem de încălzire prin pardoseală?
  • În primul rând se face o schiță a sistemului de încălzire prin pardoseala, în funcție de agentul termic pe care doriți să îl utilizați.
  • Apoi se stabilește pentru fiecare cameră cota de iîălțime pentru uși și ferestre, astfel se estimează o cota de ridicare a nivelului de până la 10-15 centimetri.
  • Se stabilește pozitionarea pieselor de mobilier care vor fi amplasate în camera respectiva deoarece acest pas determină ulteriormodul de trasare a țevilor de sub pardoseală. Eficiența termică a sistemului este determinată în mod direct de modul în care este poziționat mobilierul din spațiul care urmează încălzit.
  • Se stabileste locul în care vor fi montate distribuitorul de încălzire și punctele în care se vor măsura ulterior gradele C de la nivelul podelei, cu ajutorul senzorilor de temperatură.
  • Iar la sfârșit se stabilește lungimea totală a întregului sistem – cabluri + tevi urmând apoi etapa propriu-zisă de instalare a sistemului de încălzire prin pardoseală:
  • Se întinde folia anti-condens, peste care se montează stratul izolator, traseul conductelor (realizat din cabluri sau covorase încălzitoare), șapa încălzită și parchetul termorezistent.

4.  AVANTAJELE sistemului de încălzirea prin pardoseală?

Sistemele de încălzire prin pardoseală asigură:

  • Confort termic sporit
  • Contact direct cu sursa de căldură datorită pardoselii încălzite, indiferent de locul in care te afli in spatiul respectiv pardoseala emană căldură. Astfel, senzatia de confort termic este superioară celei oferite de un calorifer normal.
  • Durata mare de viață a sistemelor de încălzire prin pardoseala este de până la 80 de ani.
  • Consumul redus de gaz și energie electrica.
  • Recuperarea investitiei, determinată de: calitatea lucrării, prețul materialelor utilizate, lungimea sistemului de tevi si fire electrice.
  1. Dezavantajele sistemului de încălzirea prin pardoseală?
  • Costul inițial este mare, dar poate fi amortizat în câțiva ani și are utilitate pe termen lung de zeci de ani.
  • Sistemele de încălzire prin pardoseală deteriorate sunt mai incomode decât caloriferele deteriorate. În cazul unei țevi sparte sau scurtcircuit în sistemul electric, lucrările de reparație presupun accesul la sistem sub podea, așa că îndepărtați pe rând toate straturile de deasupra acestuia.
  • Restricții privind alegerea materialului de covor. Covoarele din materiale naturale precum lâna sau mătasea nu pot fi așezate pe podea, ci doar produse din fibre sintetice.

 

 

 

 

 

De cosmibor Sfaturi practice • • 0 Comentarii

Lambriuri din lemn – Avantaje și dezavantaje. Întreținere

Știm cu toții că lemnul este una dintre cele mai bune alegeri pentru realizarea finisajelor, atât prin aspectul estetic pe care îl oferă, cât și prin caracteristicile sale. Folosirea lambriurilor pentru decorarea locuinței este ingredientul perfect pentru a obține un aspect rustic, si este si o soluție pentru amenajări interioare rapide fără prea mult efort sau supra cost.

Lambriurile din lemn nu numai că ajută la obținerea unui aspect rustic, dar oferă și interiorului un aspect cald și primitor. Din punct de vedere al asamblării, acestea pot fi instalate cu ușurință, ceea ce se aplica si in situațiile in care se dorește înlocuirea unei anumite părți. În plus, este important de menționat că acestea nu vor deteriora peretele.

Avantajele si dezavantajele lambriurilor din lemn

Atunci când locuiți într-o zona aglomerata si zgomotoasa cum ar fi centrul unui oraș, izolarea fonica reprezinta una dintre cele mai importante priorități. Lambriurile din lemn asigura o izolare fonica excelenta, dar si o izolare termica eficienta.

După cum am menționat anterior, lambriurile din lemn se instalează și se montează foarte ușor. Însă va recomandam totuși sa apelați la un specialist pentru cele mai bune rezultate.

Dacă sunt întreținute corespunzător, lambriurile din lemn au o durată de viață lungă. Acordați o atenție deosebită pașilor de instalare deoarece, dacă instalarea este necorespunzătoare, se poate deforma sau extinde.

În această etapă, este necesar să se țină cont și de faptul că lemnul își va schimba dimensiunea în timp în funcție de nivelul de temperatură și umiditate. Aerul uscat poate provoca crăparea lemnului, iar dacă lambriurile din lemn sunt instalate într-o zonă cu umiditate ridicată, există riscul de degradare a lemnului (același lucru este valabil și pentru podelele laminate).

Dacă doriți să instalați lambriu într-un loc uscat sau umed, luați în considerare utilizarea unor produse speciale pentru întreținerea lemnului. Suntem aici pentru a vă ajuta să luați decizia corectă.

Întreținerea

La cumpărarea si montarea lambriurilor din lemn, întreținerea corespunzătoare este regula principala pentru a va putea bucura mult timp de frumusețea deosebita pe care o conferă. În timp, lemnul își pierde proprietățile, așa că fiți atenți la metodele de întreținere care corespund tipului de lemn folosit la realizarea panourilor. Oferta de lambriuri din lemn este foarte diversă, oferindu-vă posibilitatea de a alege dintre sute de nuanțe și modele și multe tipuri de lemn, de la esențe locale până la exotice.

Casele cu lambriuri din lemn sunt mai calde si mai primitoare, iar estetica deosebita pe care o oferă este extraordinara. Tot ce trebuie să faci este să investești în lambriuri din lemn de calitate și te vei bucura de el pentru o lungă perioadă de timp.

 Instalație cu țevi din cupru
De cosmibor Sfaturi practice • • • • • • • • • • • • 0 Comentarii

Cupru, PPR SAU PEX- Ce țevi alegeți pentru instalațiile din casă?

Criterii pentru alegerea țevilor pentru instalațiile din casă

Atunci când trebuie să alegeți între țevi din PPR, cupru, ori PEX, trebuie să aveți în vedere câteva aspecte ce vă vor face alegerea mai ușoara. Durabilitatea și rezistența, conductivitatea termică, randamentul, expunerea la coroziune și dilatarea. Acestea sunt criteriile pe care le vom detalia în rândurile de mai jos.

– Durabilitatea și rezistența

Durata de viață a țevilor din pexal și PPR este de 30-50 de ani, pe când durabilitatea și rezistența țevilor din cupru depășesc 50 de ani. Așadar, dacă este să ne luăm numai după acest criteriu, cuprul este cel pe care ar trebui să îl alegem.

 – Conductivitate termică

Conductivitatea termică este importantă, deoarece țevile din instalațiile de încălzire trebuie să transporte agentul termic la anumite temperaturi pe întreaga suprafață a locuinței.

O conductivitate termică mare, așa cum este în cazul cuprului sau al PEX-ului, este de preferat mai ales în cazul încălzirii prin pardoseală, unde este nevoie ca transferul căldurii să se facă eficient prin peretele țevii folosite deși, multe ori, în cazul țevilor cu o conductivitate termică mare, poate fi necesară aplicarea unui strat suplimentar de izolație.

 Randament – pentru încălzirea cu radiatoare

Țevile din PPR au cel mai bun randament datorită coeficientului foarte mic de transfer și a faptului că acestea nu pierd din căldură. Apoi, țevile din PEX au un randament mediu, transferul lor termic fiind puțin mai mare decât al celor din PPR.

Din cauza transferului ridicat cu exteriorul, țevile din cupru au un randament slab. Totuși, cu o izolație foarte bună, atât țevile din PEX, cât și cele din cupru pot atinge randamentul țevilor din PPR, însă asta presupune costuri suplimentare.

 Expunerea la coroziune

Toate cele trei tipuri de țevi pot transporta fără probleme apa rece și caldă, potabilă sau nepotabilă. Toate cele 3 tipuri de țevi pot transporta apă.

 Dilatare

Dacă acestea sunt izolate termic si/sau sunt introduse într-un tub de protecție, toate tipurile de țevi se pot îngropa în șape, deasupra lor fiind un strat suficient de gros de material pentru a-si pastra integritatea.

Fiindcă orice material se dilată la temperaturi înalte, în zonele de trecere, țeava se va îngropa doar cu o protecție pentru dilatare. Protecția respectiva poate fi din burete, spumă sau țeava poate fi introdusă într-o alta țeavă din PVC cu diametrul mai mare.

Daca sistemul se va monta îngropat fără izolație, țevile trebuie să fie bine încastrate, fiind important ca șapa sau tencuiala să adere cu exactitate la țeavă pentru a prelua din temperatura sa. În acest fel, gradul de deteriorare posibilă prin contractare/dilatare se reduce considerabil.

 Instalație cu țevi din cupru

Cuprul este un material natural, utilizat pentru a transporta apa încă din perioada Egiptului Antic și mai târziu folosit în construcțiile romane.

 Caracteristicile cuprului

Cuprul este un metal maleabil, ușor și un bun conductor termic și electric. Acesta are o rezistență mare la temperaturi ridicate, la presiunea crescută dintr-o instalație sanitară, dar și la foc.

Cuprul nu este coroziv, ceea ce-l face potrivit pentru sistemele de încălzire prin calorifere. Este un metal ce împiedică dezvoltarea bacteriilor deoarece are proprietăți bacteriostatice, fiind astfel o alternativă sigură pentru circuitul apei potabile.

Acest metal se folosește în instalații sanitare și de gaze, având un procent ridicat de puritate. Există totuși un aspect care face diferența de cele mai multe ori atunci când clienții trebuie sa opteze pentru o lucrare cu țevi din PEX, cupru sau PPR, cupru fiind un metal de extractie, are un preț destul de ridicat în comparație cu cele din PPR si PEX.

 Avantajele și dezavantajele unei instalații cu țevi din cupru

Avantaje

  • Țevile din cupru au o durabilitate și o rezistență la coroziune de peste 50 de ani.
  • Este rezistent la lovituri și alte șocuri mecanice, precum și la temperaturi extreme și raze ultraviolete.
  • Îmbinările dintre țevile de cupru sunt robuste, realizându-se prin sudură.
  • Țevile din cupru la colac sunt moi și maleabile.
  • Țevile din cupru la bara de 3m sunt tari si pot fi prelucrate sau îndoite doar cu scule speciale.
  • Fiindcă acest material se topește la peste 650°C, țevile din cupru fac față cu brio focului.
  • Au proprietăți antibacteriene.
  • Au un aspect plăcut; pot fi lăsate nemascate.

Dezavantaje

  • Prețul țevilor din cupru este mai mare decât al celorlalte tipuri de țevi.
  • Țevile de cupru reacționează la acțiunea agenților chimici de curățare folosiți pentru întreținerea centralelor termice. Din acest motiv, pentru sistemele de încălzire pe baza de calorifere sunt preferate țevile din PPR sau PEX.
  • Cuprul are un coeficient termic ridicat – pierde ușor căldura.
  • Țevile din cupru sunt mai zgomotoase decât celelalte tipuri de țevi.

 Când este recomandata utilizarea țevilor din cupru?

Țevile de cupru sunt folosite la instalațiile termice, sanitare si pentru gaz și într-o varietate de aplicații, precum:

  • instalația sanitara de apa menajera;
  • instalația de încălzire în pardoseală, îngropată în perete sau aparenta;
  • instalația de răcire sau încălzire – deoarece cuprul are un randament termic scăzut, țevile folosite pentru această instalație trebuie să fie izolate.

Instalație cu țevi din PPR (polipropilenă)

Instalațiile cu țevi din polipropilenă (PPR), are cele mai multe avantaje datorită caracteristicilor acestui material.

Caracteristicile PPR

PPR-ul este un material ecologic, non-toxic, dur și rigid. Polipropilena este rezistentă la temperaturi ridicate și la soluțiile acide. Aceste țevi se pot manipula foarte ușor iar montajul este mult mai simplu decât în cazul țevilor din cupru.

Tipurile din țevi din PPR

Țevi din PPR simple – nu au în compoziția lor inserție care să le scadă conductivitatea, fiind așadar recomandate pentru instalațiile de apă potabilă (rece).

Țevi PPR cu inserție de aluminiu (albe, verzi, gri, albastre) sau fibră de sticlă. Rolul inserției de aluminiu este de a îmbunătăți conductivitatea termica a țevii. Țevile de polipropilena cu inserție sunt caracterizate de o scădere a dilatării termice și o creștere a rezistenței la temperatură și presiune.

Așadar, folosirea acestor tip de țevi depinde de instalația pentru care aveți nevoie de acestea.

Avantajele si dezavantajele unei instalații cu țevi PPR

Avantaje

  • Țevile din PPR sunt ușoare și simplu de manevrat.
  • Instalația este rezistentă la coroziunea chimică.
  • Transfer redus de căldură.
  • Instalația din PPR este izolată fonic.
  • Nu ruginește.
  • Are un preț mai scăzut în comparație cu instalația din cupru.
  • Polipropilena este un material ecologic și non-toxic
  • Țevile din polipropilena au o rezistență medie la impact.
  • Instalația are o etanșeizare bună.
  • Nu se pierde din diametru prin montarea fitingurilor.
  • PPR-ul este rezistent la temperaturi înalte.

Dezavantaj

  • Îmbinările pot deveni instabile în timp.
  • Țevile din PPR sunt voluminoase, ceea ce le face destul de greu de ascuns privirii.
  • Nu pot fi vopsite, deoarece vopseaua nu prinde pe acest tip de material
  • Polipropilena are durata de viață mai redusă (30-50 de ani) decât cuprul.
  • Este un material casant la rece, cu un coeficient ridicat de dilatare la caldă

Când este recomandată utilizarea țevilor PPR?

Țevile din polipropilena au o aplicabilitate amplă, fiind utilizate în:

  • instalații de încălzire (cea mai recomandată țeavă PPR pentru încălzire este cea cu inserție de fibră de sticlă);
  • instalații pentru circuitul de apă menajeră (apa rece și apa caldă);

Instalație cu țevi din PEX (polibutilena)

Acestea sunt flexibile, ușor de instalat și au o durată de viață ridicată.

Țevile din PEX simple, de tip PEX-a, PEX-b si PEX-c, au 5 straturi – 3 straturi de PEX unite de 2 straturi de adeziv – și caracteristici similare. Ce le diferențiază este tehnologia de fabricație sau reticulare.

De reținut este că țevile din PEX folosite în instalațiile de încălzire trebuie să aibă 1 strat de PEX de tip EVOH, cu barieră de oxigen, fie la suprafața țevii, fie ca strat de mijloc. Pentru a nu risca deteriorarea acestei bariere, ideal este ca stratul de tip EVOH să fie cel de mijloc. În schimb, în cazul țevilor PEX folosite în instalațiile de alimentare cu apă nu este obligatoriu ca unul dintre cele 3 straturi să fie de tip EVOH.

Țevile tip PEXAL (PEX-AL-PEX), cu inserție din Aluminiu de 2-3 mm, au pereții compuși din trei straturi: stratul exterior și cel interior sunt din polietilenă și învelesc stratul din mijloc, acesta fiind o țeavă de stabilizare realizată din metal. Plasticul și metalul sunt lipite cu un adeziv special ce nu permite ca țeava să se destratifice în timp.

Caracteristicile PEX

Acest material are o bună rezistenta mecanică, are o durată de viață între 30 și 50 de ani, este flexibil, rezistent la temperaturi extreme și presiuni mari, țevile din PEX fiind mai ușor de montat decât cele din cupru. De asemenea, PEX-ul este non-coroziv, nu reacționează cu alcool sau acizi, este un bun izolator electric și nu absoarbe apa.

Avantajele si dezavantajele unei instalații cu țevi PEX

Avantaje

  • Țevile din PEX se montează ușor.
  • Pot fi îndoite fără a necesita coturi.
  • Nu au nevoie de multe fitinguri, ceea ce reduce șansele producerii scurgerilor de apă.
  • Au o bună rezistență chimică.
  • Sunt rezistente la spargere.

Dezavantaje

  • Țevile din PEX pot fi deteriorate de rozătoare.
  • Nu se pot utiliza la exterior.
  • În cazul în care apa conține un grad ridicat de cloruri, din cauza acestui amestec chimic, in timp, țevile se pot fisura sau degrada.

Când este recomandata utilizarea țevilor PEX?

Țevile din PEX sunt recomandate pentru utilizarea la instalații de încălzire și sanitare prin care circulă apa rece/caldă.

Ce țevi sunt recomandate pentru fiecare tip de instalație din casa dumneavoastră ?

Instalațiile sanitare și termice cuprind întreg ansamblul de țevi dintr-un circuit de apă rece si calda. Pentru fiecare circuit, trebuie alese țevile potrivite pentru specificul instalației respective. Vă prezentam mai jos câteva recomandări:

Pentru instalațiile sanitare

Rezistenta la presiune, temperaturi mari și durabilitatea sunt calități de luat în considerare, indiferent că țevile fac parte din circuitul pentru apa menajera rece – calda, ori din cel de încălzire.

De exemplu țevile din cupru sunt rezistente, iar caracteristicile lor chimice nu permit formarea microbilor. Așadar, ele reprezinta o opțiune potrivită pentru circuitele de apă menajeră dar cu condiția ca PH-ul apei să fie intre 6,5 si 8,5, deoarece cuprul nu este recomandat spre a fi folosit într-un mediu acid.

La instalațiile din bucătărie și baie pot fi utilizate țevi din PEX, cupru sau PPR, PEX-ul și PPR-ul având cel mai mic preț.

Pentru instalațiile de încălzire cu calorifere

Cea mai bună țeavă pentru încălzire este cea din PPR, însă și cea din PEX poate fi folosită. Cuprul nu este recomandat, fiindcă între acest material și aluminu (din care sunt făcute unele tipuri de calorifere) apare o reacție electrochimică care în timp poate duce la deteriorarea caloriferului.

Polipropilena si PEX-ul sunt ușoare și rezistente, însă pentru că țevile din PEX nu pot fi mascate atât de ușor, recomandarea principala rămâne PPR-ul. Țevile din PPR cu inserție de aluminiu sau fibră de sticlă sunt potrivite pentru circuitele cu agent termic.

Prin urmare, daca nu știați de decizie să luați între centrala termică cu șevi din cupru sau PPR, puteți opta pentru PPR, mai ales în situația în care vă doriți să alocați un buget semnificativ mai mic pentru o astfel de lucrare.

Pentru instalațiile de încălzire în pardoseală

Cele mai potrivite țevi pentru instalațiile termice cu încălzire în pardoseală, bazat pe coeficientul de transfer termic, sunt cele din cupru (moale) la colac sau țevile din cupru cu acoperire specială din plastic.

Desigur, daca va doriți să alocați un buget rezonabil pentru o astfel de lucrare, opțiunea potrivită pentru o instalație termică încălzire în pardoseală este PEX-ul.

Țevile și fitingurile din PEX au un randament termic ridicat, sunt simplu de montat, flexibile și rezistente la temperaturi ridicate, la greutatea și la presiunea apei din circuit.

Pentru instalațiile de gaze

Singurele țevi sigure pentru a fi utilizate într-o instalație de gaze sunt cele din cupru, datorită rezistenței lor la presiuni mari.

 

 

De cosmibor Sfaturi practice • • 0 Comentarii

Acoperișurile din Țigla Metalică – Avantaje și Dezavantaje

Acoperișurile din Țigla Metalică – Avantaje și Dezavantaje

În ultimii ani, acoperișurile metalice au devenit foarte populare. Sunt elegante, conferă clădirii un aspect elegant și, în plus, sunt durabile. Ele oferă o gamă de stiluri, culori și texturi diferite și pot rezista influențelor atmosferice, cum ar fi vântul, focul, furtunile de gheață sau cutremurele.

 Avantajele acoperișurilor metalice

Unul dintre avantajele acoperișurilor metalice este longevitatea lor. Această durabilitate se reflectă și în modelul de gard tip obturator, care poate rezista bine influenței vremii și își menține aspectul frumos și rafinat. Un acoperiș din țiglă metalică instalat corespunzător poate fi folosit mai mult de 50 de ani fără întreținere. Sunt disponibile într-o varietate de culori, forme și stiluri arhitecturale și pot satisface chiar și cele mai exigente gusturi. Sunt neinflamabile și ușor de instalat. Acestea reflectă căldura și, prin urmare, nu pierd căldură, ceea ce le face mai eficiente din punct de vedere energetic. Învelișul lor este rezistent chimic și protejează acoperișul de coroziune. Nu se va schimba sub influența umidității. Sunt complet izolate de apă și ignifuge. Un alt avantaj este capacitatea de a recicla materiale.

Acoperișurile din țiglă metalică pot imita cu succes plăcile de lut sau șipcile de lemn. Ele pot fi utilizate în clădiri rezidențiale, comerciale sau industriale. Dar cu ajutorul jaluzelelor, clădirea va fi mai bine evidențiată – din punct de vedere al prețului, aceasta este o variantă foarte avantajoasă și o investiție durabilă. Dezavantajele acoperișului metalic Dacă materialele metalice și accesoriile nu sunt compatibile, există riscul de coroziune. Zgomotul poate fi auzit și în timpul grindinii sau ploii abundente. Prețul unui acoperiș metalic poate fi mai mare decât prețul altui material, mai ales dacă alegeți plăci de înaltă calitate, care oferă siguranță și funcționare pe termen lung, care este de neegalat de un alt material.

Tipuri de acoperișuri metalice :

  • Acoperiș de tablă

Acestea sunt unele dintre cele mai comune. Acestea trebuie tratate cu grund sau vopsea de protecție în mod regulat pentru a le prelungi durata de viață.

Acoperiș din oțel Acesta este cel mai comun acoperiș metalic. Este fabricat din oțel inoxidabil de înaltă calitate și nu este afectat de intemperii. Acoperișurile din oțel asigură durabilitate și rezistență și sunt potrivite pentru clădiri rezidențiale și comerciale și industriale.

  • Acoperiș din cupru

Acoperișurile din cupru sunt scumpe, cu stil, eleganță, fiabilitate și durabilitate. Din cauza prețului lor ridicat și a instalării dificile, acestea sunt rare.

  • Acoperiș din aluminiu

Aluminiul este un material care garantează durabilitate și longevitate. Nu este afectat de fenomenele naturale.

La fel ca și acoperișurile din cupru, acoperișurile din zinc sunt scumpe, puternice și frumoase.

Dacă este necesar, acoperișurile metalice trebuie tratate cu grund metalic sau vopsea. De asemenea, acordați atenție semnelor de coroziune a acoperișului, rugina sau scurgeri. Dacă găsiți aceste probleme, trebuie să solicitați ajutorul unei firme calificate și cu experiență în repararea acoperișurilor.

Membranele bituminoase: cum le alegi si la ce sunt bune
De cosmibor Sfaturi practice 0 Comentarii

Membranele bituminoase: cum le alegi si la ce sunt bune

Unul dintre cele mai populare materiale folosit pentru hidroizolații este membrana bituminoasă. Este folosită cu succes pentru prevenirea infiltrării apei în cadrul unor elemente de construcție, fundații, subsoluri , terase, acoperișuri.

Membranele bituminoase sunt materiale pe bază de bitum aditivat cu polimeri , având o armătură din poliester sau fibră de sticlă și pot fi finisate la partea superioară cu nisip, ardezie minerală , TNT sau aluminiu cu rol în a preveni infiltrarea apei. Membranele cu armătură din fibră de sticlă  sunt perfecte pentru izolații în sistem dublu iar cele cu armătură din poliester este folosită pentru lucrări monostrat. Pentru o lucrare durabilă alegeți tipul de membrană potrivit.

Membranele bituminoase se vând în suluri de 10m și lățime de 1m.

Necesarul de membrană bituminoasă se calculează în funcție de mărimea suprafeței dar se iau în calcul suprapunerile longitudinale și transversale dar și anumite pierderi care apar la croire.

După achiziționarea membranei asigurați-vă că dispuneți și de celelalte instrumentele necesare pentru montaj: arzător , butelie, instrumente de tăiat, mănuși de protecție , încălțăminte potrivită. Pentru siguranță este necesar să aveți la îndemână un stingător pentru a putea interveni în cazul unui incendiu .

Suprafața pe care se montează membrana bituminoasă trebuie să fie curată, uscată, netedă și  tratată cu amorsă bitumoasă cu minim 5 ore înainte.

Montarea membranelor bituminoase se poate realiza prin termosudare dar ele pot fi și autoadezive.

La termosudare arzătorul trebuie orientat intre stratul suport și membrana bituminoasă care pe latura termosudabilă este protejată de o folie de polietilenă.Când aceasta se topește și dispare înseamnă că incălzirea este suficientă pentru a realiza o bună aderență. Daca se supraîncălzește se deteriorează armătura și membrana îsi pierde din proprietăți. Suprapunerea longitudinală este de 10cm iar suprapunerea de lipire la capete este de 15 cm. Zonele de suprapunere se curăță de granule pentru o lipire mai bună. Dacă se montează și al doilea strat sudurile marginilor de suprapunere trebuie să fie așezate la  mijlocul membranei stratului inferior.

Membranele autoadezive au suprafața inferioară realizată din rășini termoplastice și polimeri speciali de lipire. Aplicarea este rapidă și ușoară și se realizează prin îndepărtarea foliei siliconate. În același timp această metodă elimină zgomotul , fumul și mirosurile neplăcute.

Temperatura de depozitare a membranei înainte cu cel puțin 24 de ore înainte de montare trebuie să nu fie mai mică de 5 grade Celsius . Membrana bituminoasă trebuie montată la temperaturi ambientale cuprinse între 5 și 35 de grade Celsius.

Membranele bituminoase sunt ieftine , se monteaza ușor, sunt rezistente la razele UV și intemperii , sunt eficiente  și sunt soluții practice și simple pentru hidroizolare.